Aflata în municipiul Târgoviste din judetul Dâmbovita, Manastirea Stelea, cu obste de calugari, a fost ridicata de domnitorul Moldovei, Vasile Lupu în semn de prietenie si buna întelegere cu omologul sau muntean, voievodul Matei Basarab, în 1645. In cadrul aceleiasi întelegeri Matei Basarab a construit la rândul sau biserica manastirii Soveja. Datorita acestei situatii neobisnuite, biserica de la Târgoviste se mai numea si Biserica Impacarii.
Aceasta a fost ridicata pe locul unui mai vechi asezamânt ctitorit de Spatarul Stelea în cea de a doua jumatate a secolului al XVI-lea, un complex care cuprinde si turnul-clopotnita si corpul de chilii de lemn. Deteriorata de cutremurul de la 1 februarie 1637, biserica a fost da-râmata si din vechiul ansamblu nu se mai pastreaza decât Casa Nifon, respectiv casa egumenului restaurata în câteva rânduri.
Noua biserica ridicata de Vasile Lupu a fost construita dupa planul bisericii „Trei Ierarhi” din Iasi, cu hramul „Invierea Domnului”, cu aceleasi materiale si aceiasi mesteri. Se pare ca locul ales pentru Sfântul locas se datoreaza si devotamentului filial al domnitorului Vasile Lupu pentru ca lânga fatada sudica a vechii biserici se afla mormântul tatalui sau, vel aga, comandant de osti Nicolae Coci.
In anul 1653 manastirea este vizitata de Patriarhul Macarie al Antiohiei, însotit de Paul de Alep, amândoi fiind impresionati de frumusetea asezamântului. Acesta devine metoc al Bisericii Sfântul Gheorghe Nou din Bucuresti si la sfârsitul secolului al XVII-lea, în vremea lui Constantin Brâncoveanu vor fi facute importante reparatii si va fi înzestrata cu noi odoare.
In aceeasi perioada în incinta manastirii este deschisa o scoala greaca a carei activitate dureaza pâna spre 1840. La aceasta scoala au învatat Vasile Cârlova, Heliade Radulescu si Grigore Alexandrescu. Starea bisericii însa se înrautateste din cauza neglijentei autoritatilor si, mai ales în urma cutremurului din 1802.
Dupa secularizarea averilor manastiresti în 1884 manastirea este transformata în biserica de mir. Viata monahala este reluata dupa 1990 iar biserica este supusa unui sir de reparatii si restaurari, cu acest prilej fiind refacuta si pictura.
Biserica aduce în Tara Româneasca elemente spectaculoase ale goticului moldovenesc, devenind chiar un model de inspiratie pentru biserici construite mai târziu. Este o constructie masiva, în forma de cruce, din caramida si piatra. Altarul, naosul si pronaosul au dimensiuni largi dar pridvorul închis nu este prea spatios.
Naosul este despartit de pronaos prin doi stâlpi masivi care sustin un zid ce coboara din bolta spre interior. Iconostasul este o piesa de reala importanta artistica, fiind pastrat din secolul al XVII-lea. Naosul este luminat de câte trei ferestre pe fiecare parte iar pronaosul de câte doua, toate înalte de 1,50 de metri, late de 45 de centimetri si fiind prevazute cu grilaje metalice. In pridvor se intra prin partea de nord, printr-o usa metalica având geamuri în partea superioara. In aceeasi parte sunt asezate alte doua ferestre. In pronaos se intra printr-o usa masiva de lemn.
Biserica are o turla mare, deschisa pe naos si o alta pe pronaos. Fatadele sunt înconjurate de un brâu cu firide joase deasupra si altele prelungi dedesubt. In incinta se intra prin gangul clopotnitei aflata la 15 metri nord-vest de biserica.
Zidul care o înconjoara este din piatra si caramida iar în interiorul lui, cu fata la strada sunt statuile celor doi domnitori: Matei Basarab si Vasile Lupu.
IRINA STOICA
Comentarii