Fascinati de frumusetile Parisului, cei mai multi dintre cei care ajung pe malurile Senei au descoperit ca simbolurile Orasului Lumina nu sunt doar Turnul Eiffel si Nôtre Dame, Luvrul si Domul Invalizilor. Exista un loc la fel de renumit in care orice vizitator doreste sa se reintoarca. Este vorba de colina Montmartre, aflata in zona de nord si constituind cel mai inalt punct al orasului.
Privitor la numele acestuia, exista doua ipoteze care nu se exclud una pe cealalta. Unii cercetatori spun ca acesta reprezinta o transformare a expresiei „Mons Mercurii”, datorita faptului ca aici se aflase cândva un templu inchinat zeului Mercur. Altii sustin ca numele provine din „Mons Martyrum”, acesta fiind locul unde, in anul 272, a fost decapitat Sfântul Denis, primul episcop al Parisului, impreuna cu alti doi credinciosi: Rustique si Elcethère. Satul ridicat pe dealul inalt de 130 metri a fost incorporat Parisului in 1860, devenind al XVIII-lea arondisment al capitalei. Din secolul al XIX-lea pâna in prezent, Montmartre a reprezentat un pol de atractie pentru boema artistica pariziana, care a gasit aici o posibilitate unica de a se exprima liber.
Dealul este dominat insa de eleganta si impunatoarea constructie a bazilicii Sacré Coeur. Cultul Sacré Coeur, venerând inima lui Iisus, era larg raspândit printre calugarii iezuiti. In 1870, la inceputul Razboiului Franco-Prusac, doi oameni de afaceri, Alexandre Legentil si Hubert Rohault de Fleury, influentati de conceptiile iezuite, au facut un legamânt prin care au promis ca, daca Franta va iesi invingatoare, vor ridica o biserica inchinata Sfintei Inimi a lui Hristos. Papa Pius al IX-lea a aprobat imediat proiectul, iar Adunarea Nationala, a declarat constructia de utilitate publica in 1873.
Concursul lansat in acest scop in 1874, a fost câstigat de un grup de arhitecti, cei mai cunoscuti dintre ei fiind Paul Abadie si Lucien Magne. Piatra de temelie este pusa la 16 iunie 1875, constructia fiind finantata prin subscriptie publica. Din cauza evenimentelor insa sfintirea bisericii se face abia in 1919.
Basilica este ridicata in stil romano-bizantin si prezinta o cupola mare alba si alte patru mai mici in colturi, asezate pe arhitambururi poligonale, toate fiind opera arhitectului Rauline. Domul are o inaltime de 83 de metri si dintre coloanele lui poti admira Parisul pâna departe, o priveliste de o frumusete unica. Lucien Magne a proiectat clopotnita, inalta de 80 de metri si adapostind un clopot de 19 tone. Acest clopot, numit Savoyarde, printre cele mai mari din lume, a fost oferit bisericii de dioceza din Savoia. Pentru a ajunge la cele trei arcade ale intrarii in biserica se urca pe o scara monumentala. Deasupra intrarii se afla doua statui ecvestre reprezentând doua dintre cele mai iubite personalitati din istoria Frantei. Este vorba de regele Ludovic cel Sfânt si de Ioana d’Arc.
Interiorul este decorat cu statui si mozaicuri, toate in culori deschise, cel mai cunoscut fiind cel reprezentând cultul Sacré Coeur, adica infatisându-l pe Iisus cu inima stralucind si bratele intinse in semn de binecuvântare. Din biserica se poate intra dedesubt in cripta vasta si sobra, cu mai multe altare si impodobita cu statui ale sfintilor. Tot de aici se poate urca in cupola pentru a admira splendida panorama pâna la 50 kilometri distanta. La biserica se ajunge de la poalele colinei fie prin parcul terasat, strabatut de scari monumentale si inmiresmat de apa fântânilor, fie cu funicularul spatios care face doar câteva minute pâna sus, fie cu trenuletul care porneste de jos de la Moulin Rouge si trece prin labirintul de stradute incarcate de istorie. Exista si alte scari de piatra care serpuiesc prin parcul din jur, oferind o ascensiune placuta printre arbori si flori.
In apropierea Basilicii se afla biserica Saint-Pierre-de-Montmartre, una dintre cele mai vechi din Paris si spre dreapta vestita Place du Tertre, unde lucreaza si expun o multime de pictori portretisti si peisagisti. Nu departe se afla Spatiul Dalli iar in partea opusa Muzeul Montmartre. Exista, de asemenea, aici câteva cafenele celebre si vestitul cabaret „Le lapin agil”, dar totul traieste in umbra amintirii tuturor artistilor care au trecut pe aici si a vestitei bazilici unde rugaciunile se inalta spre cer zi si noapte.
IRINA STOICA
Comentarii