S-au spus multe povesti despre viata si bogatiile mogulilor, povesti care s-au raspandit in intreaga lume facand din India un loc incarcat de vraja si de comori nepretuite. Adevarate sau nu, legendele s-au invartit in lumea de basm a acestor principi, amintind vag armata de robi pe care o conduceau cu maini de fier. Unul dintre cei mai straluciti dintre acesti conducatori ai Indiei a fost, fara indoiala, Akbar, care a domnit intre 1556-1605. S-a urcat pe tron la numai 13 ani fiind la inceput sfatuit indeaproape de prim-ministrul Birbal, dar ulterior a capatat experienta necesara, a largit granitele regatului sau supunand rajahii din jur si a capatat o faima demna de stralucitii sai inaintasi Timur-Lenk si Gengis-Han. A intarit puterea statului si a incurajat scriitorii, invatatii, pictorii si muzicienii facand din curtea sa un centru cultural vestit. A cerut traducerea in persana a operelor literare sanscrite si a fost un mare admirator al picturii europene pe care a cunoscut-o prin intermediul calugarilor misionari iezuiti. De aceea a intrat in istorie ca un model de putere, bunavointa, toleranta si cultura.
Singura sa durere a fost insa aceea ca, desi a avut peste 300 de neveste, niciuna dintre ele nu a reusit sa-i daruiasca un fiu. In cele din urma a mers sa capete binecuvantarea lui Sheikh Saleene Christi, un adevarat sfant, care traia la Shikri, langa Agra. Dorinta i-a fost indeplinita si a avut un fiu cunoscut mai tarziu sub numele Jahangir.
Dupa moarte, trupul lui Akbar a fost depus in mausoleul cunoscut sub numele Sikandra, una dintre cele mai vestite constructii de acest fel din India. Intrarea principala este in sud si patru porti conduc spre gradina interioara. Poarta principala este impodobita cu patru minarete de cate trei etaje in fiecare colt. O alee larga, pavata, constituie drumul spre mausoleu. Acesta a fost conceput la asemenea proportii incat n-a putut fi terminat decat in 1613, la opt ani dupa urcarea pe tron a lui Jahangir. Este una dintre cladirile simbol ale perioadei mogule. La moartea lui Akbar nu era definitivat decat planul, asa ca ridicarea mausoleului a cazut in sarcina fiului sau.
Cladirea principala are forma unui trunchi de piramida cu trei nivele fiecare micsorandu-se la nivelul urmator. Ultimul are o suprafata egala cu jumatate din cea a primului. Etajele inferioare sunt construite din piatra rosie iar ultimul din marmura.
Actualul mormant al imparatului se afla in subsolul unde se ajunge pe un coridor in panta. Boltile acoperisului din vestibul sunt impodobite cu fresce albastre si aurii, restaurate de curand. Peretii si stalpii sunt acoperiti de inscriptii din Coran, cele din camera mortuara fiind realizate cu caractere deosebit de frumoase.
In timpul vietii sale insa, Akbar a construit orasul Fatehpur Sikri in onoarea celui ale carui rugaciuni i-a adus fiul mult asteptat. A fost cel mai ambitios proiect al mogulilor dupa Taj-Mahal si a fost construit intr-un timp atat de scurt incat pare opera unui magician.
Astazi, Fatehpur Sikri sta ca o marturie ale eforturilor lui Akbar de a realiza o sinteza intre arta hindusa si cea musulmana. Situat tot in apropiere de Agra, pare o asezare ciudata pentru ca nu are strazi si nici locuinte obisnuite. Este doar un aranjament de terase si cladiri oficiale. Cele mai importante sunt Poarta Victoriei, Buland Darwaza, o constructie impodobita cu turnuri si usi metalice, decorate cu motive animaliere, cuprinzand un loc de rugaciune, moscheea cu anexele sale de marmura si Sala de Audiente, o cladire de forma patrata unde imparatul se aseza pe tronul elegant sculptat in piatra, toti peretii fiind acoperiti de fresce, filigrame in marmura si versete din Coran.
IRINA STOICA
Comentarii