O carte de exceptie

    
     Recenta aparitie, la Editura PACO din Bucuresti, a primului volum din lucrarea „Servicii secrete straine – retrospectiva si actualitate. Interferente in spatiul românesc” reprezinta un veritabil eveniment editorial, intrucât dezvaluie, atât cât este cu putinta, o parte din misterul sub care se ascunde activitatea serviciilor secrete din Anglia, Franta, Germania, Italia, SUA, Rusia, China, Israel, Japonia si Vatican – adica principalii protagonisti ai scenei istoriei universale.
    
     Recenta aparitie, la Editura PACO din Bucuresti, a primului volum din lucrarea „Servicii secrete straine – retrospectiva si actualitate. Interferente in spatiul românesc” reprezinta un veritabil eveniment editorial, intrucât dezvaluie, atât cât este cu putinta, o parte din misterul sub care se ascunde activitatea serviciilor secrete din Anglia, Franta, Germania, Italia, SUA, Rusia, China, Israel, Japonia si Vatican – adica principalii protagonisti ai scenei istoriei universale. Autorii acestei lucrari care va deveni de referinta in domeniu, Marian Ureche si Aurel Rogojan, ei insisi apartinând elitei serviciilor românesti de informatii, au realizat un adevarat tur de forta valorificând cu competenta, obiectivitate si maiestrie un volum de informatii de dimensiuni impresionante. Doua par sa fie ideile care i-au calauzit pe autori: prima, formulata de Alexandre de Marenches – „In ziua de azi nu se mai cuceresc teritorii pentru a stapâni oamenii, azi se cuceresc sufletele, se cucereste psihicul. O data ce ai psihicul, ai omul, iar când ai omul – teritoriul vine de la sine.” A doua razbate din fiecare rând al cartii: statele, popoarele, conducatorii care, in anumite momente ale istoriei, nesocotesc rolul si importanta propriilor servicii secrete in promovarea intereselor nationale se regasesc totdeauna in tabara celor invinsi… Nu o data, forta militara bruta, forta economica sau forta politica au fost infrânte de forta de a folosi inteligent si rapid informatia furnizata de serviciile secrete. Cu acordul autorilor, vom prezenta – in exclusivitate pentru revista „Magazin” – fragmente incitante, semnificative din acest prim volum, lasându-va intacta placerea meditatiei si extrapolarilor… (A.H.)    
         
     Utilizându-se inclusiv ocultismul si credulitatea în preziceri, Rudolf Hess primul loctiitor al lui Hitler în partid a fost atras în Marea Britanie, ceea ce a constituit o mare victorie a serviciului secret.    
     Un rol deosebit de important în conceperea si derularea operatiunii, inclusiv în alegerea si aplicarea mijloacelor cât si în selectarea lui Rudolf Hess, l-a avut scriitorul Ian Fleming.    
     Pe planul propagandei acest succes nu a fost, însa, valorificat, guvernul englez sperând cu adevarat într-un armistitiu cu Germania, care era, de altfel, obiectivul real al evadarii lui Hess. În consecinta, s-a ezitat sa se exploateze atât cât se cuvenea acest subiect. Declaratiile contradictorii ale unor membri ai cabinetului creeaza confuzie. Practic, avantajul creat de activitatea de informatii, inclusiv prin atragerea lui Hess în Marea Britanie a fost anulat de factorul politic, varianta lansata de nemti despre Hess, ca acesta ar fi nebun, fiind confirmata, în ultima instanta, si de guvernul englez. De unde aceste coincidente? De unde acest nefiresc interes comun?     
     Fara a intra în detalii, vom expune succint câteva aspecte de noutate în acest caz. În mai 1990 se prezenta la Londra filmul de televiziune „Diplomatul de la Combridge”, despre Kim Philby. Cu aceasta ocazie, colonelul Igor Frelin din K.G.B., venit special la acest eveniment, a facut câteva declaratii exceptionale, din care rezulta ca Rudolf Hess, în mai 1941, a venit în Marea Britanie pentru a-i transmite lui Churchill din partea lui Hitler doua propuneri:    
      „Daca Marea Britanie ramâne neutra, Germania va înceta bombardamentele aeriene si îsi va putea pastra întregul sau imperiu si o pozitie dominanta în Orientul Mijlociu!    
      Daca Marea Britanie va lupta alaturi de Germania, cele doua tari îsi vor adjudeca o mare parte a lumii…”    
     În discutiile purtate în prima parte a lunii iunie 1941, cu lordul cancelar John Simon, Hess a prezentat proiectul de document „Bazele unei întelegeri”, în care, pentru armonizarea intereselor celor doua parti, se prevedea:    
     – pe viitor sfera de interese a Germaniei este Europa iar a Angliei imperiul sau;    
     – sa se restituie Germaniei fostele sale colonii;    
     – sa se acorde despagubiri cetatenilor germani care au suferit daune din cauza actiunilor guvernului britanic. Sa se acorde despagubiri cetatenilor britanici pagubiti de actiunile guvernului german.    
     Se pare ca, pentru mai multa credibilitate, Hess ar fi informat cabinetul britanic în legatura cu data exacta a atacarii U.R.S.S. de catre Germania. Hess a sustinut ca proiectul întelegerii a fost discutat cu Hitler si ca a avut deplinul acord al acestuia. Câteva sublinieri în acest sens:    
     Plecarea sa de pe un aeroport militar german, singur, cu un avion echipat cu rezervoare suplimentare, în plina noapte, putea sa aiba loc fara stirea lui Hitler?    
     Hess a sustinut tot timpul ca este emisarul lui Hitler si a discutat în parametrii conditiilor expuse;    
     Întelegerea cu Anglia era necesara pentru Germania, pentru a putea sa-si concentreze fortele împotriva U.R.S.S.;    
     Aceasta discutie a avut loc în momentul în care, din punct de vedere militar, Germania se afla la apogeu, iar Franta, marea aliata a Angliei, era ocupata;    
     Pâna la contactarea lui de catre oficialitati britanice, Hess nu si-a dat numele real;    
     Hess a fost prezentat tot timpul ca emisar al pacii, un personaj care, în viziunea sa, îsi face un titlu de glorie din semnarea pacii cu Marea Britanie. Potrivit propagandei ambelor parti zborul sau în Anglia constituie o initiativa personala.    
     Din declaratiile lui Frelin, bazate pe informatiile lui Kim Philby, rezulta ca Hitler dorea nu doar pacea ci o alianta inclusiv militara cu Marea Britanie. Logica demonstreaza ca în momentul respectiv existau deja premise nu numai pentru o pace separata, ci chiar pentru o alianta militara. Aceasta concluzie este confirmata de trimiterea în secret a lui Hess si de „Bazele întelegerii” oferite partii engleze. Pozitia de om numarul 2 al lui Hess în Germania, era o garantie a seriozitatii ofertei.    
     Chiar daca initiativa lui Hess ar fi fost personala surprinde extraordinara oportunitate a propunerilor acestui „nebun”.    
     (Va urma)