Cu multimea minaretelor albe ale moscheelor, amestecate printre turlele bisericilor crestine, cu vechile stradute intortocheate, dar si cu largile bulevarde moderne, cu bazarurile sale pline de zgomot si culoare, cu podurile indraznete si stralucirea inegalabila a Cornului de Aur, Istanbulul pare un loc unde timpul se deruleaza dupa reguli numai de el stiute, osciland permanent intre trecut si prezent, vizand curajos viitorul. Capitala a doua imperii, cel Bizantin si cel Otoman, orasul a inflorit din interferenta a doua mari civilizatii, traditiilor bizantine adaugandu-li-se mireasma orientala.
Cine a pasit in acest oras, pe care nu-l va uita usor, iti va povesti despre Sfanta Sofia si Moscheea Albastra, despre Turnul Galata si Palatul Topkapi. Sunt insa o multime de asemenea locuri in orasul asezat pe doua continente si unul dintre acestea este, fara indoiala, Rumeli Hisan, castelul de pe tarmul european al Bosforului, situat in cea mai ingusta parte a stramtorii, acolo unde se manifesta cel mai puternic curent. Se inalta vizavi de Fortareata Anatolina si a fost construit pe o suprafata de 30.000 mp de catre sultanul Mehmet al II-lea, Cuceritorul. Evident sultanul se temea de un atac din partea crestinatatii, dar a motivat ridicarea fortaretei declarandu-o un punct de aparare impotriva piratilor de pe Marea Niagara si Mediterana.
Constructia a inceput in primele zile ale lunii martie 1452 si a fost terminata intr-un timp recod, 139 de zile. Au fost folositi 10.000 de muncitori, si 1000 de tamplari si cioplitori in piatra. Lemnul a fost achizitionat de la Izmit si Ertli, piatra a fost adusa din diferite cariere din Anatolia si multe elemente arhitecturale au fost preluate de la diferite cladiri bizantine distruse in urma luptelor. Se stie ca o multime de persoane oficiale au contribuit prin donatii de tot felul la ridiarea ansamblului. Un zid puternic de aparare inconjoara intreaga fortificatie legand intre ele trei turnuri mari si unul mai mic.
Turnul de pe malul marii a fost construit de Çandarli Halil Pasa, cel din partea de nord de Saruca Pasa, cel din sud de Zagnos Pasa. Turnurile, care reprezentau sediul conducerii ienicerilor, erau si adapostul acestora pe timpul iernii, in timpul verii ostenii locuind in corturile din gradina fortaretei. In interiorul acesteia se afla si moscheea ienicerilor, care astazi nu mai exista. Locul ei este insa marcat de o scena in aer liber, iar la poarta principala sunt asezate inca turnurile, care puteau trage in orice nava navigand pe Bosfor.
Dupa cucerirea Constantinopolului – mai 1453 – fortareata a avut menirea de a controla traficul pe Bosfor de asemenea a fost folosita si ca inchisoare. Intre zidurile ei a fost aruncat vizirul Gedik Pasa, cazut in dizgratie dupa lupta de la Iskodra. In 1953, cu ocazia aniversarii a 500 de ani de la cucerirea orasului, fortareata a fost restaurata si deschisa ca muzeu marelui public. In timpul verii aici au loc importante evenimente teatrale.
In apropiere se afla Podul Bosfor, unul dintre simbolurile orasului modern. Podul leaga tarmul european de cel asiatic, are o lungime de 1560 metri si este ridicat la circa 64 metri deasupra apei. Este un pod suspendat, fixat pe ambele maluri cu doua turnuri de sustinere. Intre aceste turnuri se afla doua cabluri principale care sustin cablurile care la randul lor, sustin tablia podului. Turnurile sunt din otel de rezistenta ridicata si au o inaltime de 165 metri. Rezervat vehiculelor, podul este permis pietonilor numai odata pe an si oamenii vin aici cu bucurie, pentru ca de pe acest monument al prezentului sa poata admira gloria trecutului.
IRINA STOICA
Comentarii