Secolul al XIV-lea (Quattrocento) a reprezentat pentru Europa inceputul acelei glorioase perioade artistice cunoscute sub numele de Renastere. Din punct de vedere arhitectural a aparut cu precadere in orasele-state italiene: Florenta, Roma, Venetia, unde stabilitatea politica, marcand sfarsitul Evului Mediu, a impus o regandire a cladirilor in care traiau personajele importante ale vremii. Noile constructii urmau sa aiba aura unei puteri de netagaduit fara acel aspect de fortareata inexpugnabila. Un exemplu concret in acest sens il constituie Palatul Pitti din Florenta. Constructia este rezultatul dorintei bogatului negustor Luca Pitti de a-i demonstra rivalului sau din familia Medici ca nu este cu nimic mai prejos decat el, in ceea ce priveste bogatia si puterea.
Se crede ca insusi Luca Pitti a fost implicat in desenarea palatului, alaturi de Alberti si marele arhitect florentin Filippo Brunelleschi, al carui dom din Catedrala Florentei constituie una dintre capodoperele Renasterii. Totul pare posibil, chiar daca Brunelleschi murise cu 10 ani inainte de ridicarea constructiei intre 1457-1458; deoarece planurile puteau fi mult mai vechi. Palatul a fost ridicat initial din blocuri de piatra aspre, aurii, de diferite marimi. Inaltat pe culmea unui deal, loc ales de altfel cu multa grija, parea si mai impresionant.
A fost nevoie de multe demolari ale caselor din jur, pentru a face loc maretei constructii si piatetei din fata. Cu toate ca la moartea lui Pitti, in 1472, palatul nu era terminat, zidaria sa rustica si arcurile ferestrelor, tipic florentine, cele sapte travee cu trei intrari impunatoare pe fatada principala si acoperisul cu cornisa larga erau cat se poate de impresionante. O asemenea cornisa fusese o noutate in urma cu un deceniu cand se construise Palatul Medici, dar dupa ridicarea Palatului Pitti devenise un element de arhitectura obisnuit in Florenta.
Cand Luca Pitti si-a inaltat palatul rivalul sau a fost mai mult decat ironic, dar pe la mijlocul secolului al XVI-lea aceasta a intrat in proprietatea familiei Medici, deveniti duci de Florenta. In 1549, Eleonora di Toledo, sotia ducelui Cosimo I, a cumparat edificiul. Dupa ce Cosimo a devenit primul Mare Duce de Toscana in, 1570, palatul a ajuns la randul sau sediul oficial al dinastiei. Din 1590 o serie de restaurari si adaugiri, care au durat pana in secolul al XIX-lea, au schimbat aspectul palatului. Primele lucrari au fost executate de Bartolommeo Ammannati care a transformat usile laterale de pe fatada principala in ferestre joase, elegante si in acelasi timp a construit superba curte centrala si drumul spre intrarea principala.
Din 1616 Giulio si Alfinso Parigi cel Tanar au transformat fatada, oferindu-i alte dimensiuni prin copierea ferestrelor desenate la parter de Ammannati pentru inca opt ferestre. Aripile laterale au fost adaugate ulterior, cea din dreapta in 1760 si cea din stanga in secolul al nouasprezecelea. Aceasta din urma (Rondo di Bacco) adapostea si un mic teatru, utilizat si ca sala de lectura. Apartamentele au fost folosite vreme de patru secole pentru ducii si conducatorii Florentei si Toscanei si de casa regala de Savoya.
Astazi palatul gazduieste cateva muzee importante printre care o celebra galerie de arta, expunand, in mare masura, operele adunate de locatarii palatului de-a lungul veacurilor.
IRINA STOICA
Comentarii