Mentionata documentar pentru prima oara in 1224, Varsovia, scaldata de apele Vistulei, a devenit, in 1526, capitala cnezatului Mazovici. Dupa nici 100 de ani, in 1596, regele Sigismund al III-lea a mutat aici capitala tarii, aflata pana atunci la Cracovia. Orasul a capatat definitiv acest statut in 1606, dar regele simtise chiar cu cativa ani inainte, nevoia ridicarii unui palat demn de rangul sau si al urmasilor care vor conduce puternicul regat. Palatul a fost inaltat pe locul unei mai vechi resedinte a ducilor de Mazovia. Intre 1598-1619, arhitectii Giovanni Trevano, Giacomo Rodondo si Matteo Castelli au construit palatul de forma pentagonala, cu doua etaje, in stil baroc timpuriu.
Castelului original i s-au adaugat Marea Curte, Curtea Mica, Turnul Grodzka. Mai tarziu a fost extins in cateva randuri. In timpul domniei lui Augustus al III-lea Wettin s-a adaugat o aripa pe malul Vistulei. Cunoscuta sub numele de "aripa Wettin", a fost decorata cu sculpturi de Jan Jerzy Plerch. In timpul lui Stanislaus Augustus Poniatowski a fost construita Biblioteca Regala, dupa desenele lui Domenico Merlini si s-a adaugat palatul cu acoperis de cupru.
Pana in 1775, cand Polonia a disparut de pe harta Europei in urma celei de a treia impartirii intre Prusia, Austria si Rusia, palatul a inclus o sala speciala, rezervata deputatilor tarii. Initial aceasta a gazduit primaria, apoi a fost casa lui Jozef Poniatowski, erou al razboaielor napoleoniene si a unchiului sau, ultimul rege al Poloniei, Stanislaus Augustus Poniatowski. In 1988 palatul a fost incorporat complexului castelului regal. Castelul a fost sediul Dietei si este locul in care a fost elaborata prima Constitutie a tarii la 3 martie 1791. Cea de a doua aripa adaugata, Baciarellowka a primit acest nume dupa cel al pictorului Marcello Bacciarelli care a condus Scoala de pictura Malarania. Intre 1818-1821 a fost realizata aici o splendida terasa cu arcade dupa desenele lui Jakub Kubicki de unde pot fi admirate minunatele gradini regale.
Castelul a fost ars in 1932 de armata germana si distrus complet in 1944. Reconstructia acestuia intre 1971-1988 a fost rolul intregii comunitati dinauntrul si dinafara tarii. Cu acest prilej au fost daruite vechii resedinte mai multe opere de arta care au apartinut regelui Stanislaus Augustus Poniatowski, printre care doua tablouri de Rembrandt. Castelul, asa cum ne apare el astazi, are aceeasi infatisare pe care a capatat-o in secolul al XVIII-lea, cand fatada dinspre Vistula a fost refacuta in stil rococo. Mobilele din interior sunt in mare parte originale, pentru ca, inainte de a fi aruncat in aer, in 1944, castelul a beneficiat de munca sustinuta a unor functionari de la Muzeul National, care au reusit sa puna la adapost o mare parte din ceea ce facuse odinioara mandria fostei resedinte regale.
Reconstructia a fost posibila datorita unor fotografii de epoca si, mai ales, unor picturi de Canaletto. De altfel cea mai cunoscuta sala de la parter poarta numele pictorului. Marele Hol sau Sala de Bal are un plafon impodobit cu picturi reprezentand scene mitologice si este sustinut de 17 coloane aurite. Remarcabile sunt Sala Dietei si a Senatului si Sala de Marmura, toate atent restaurate si impodobite cu obiecte de pret.
Castelul are o fatada impunatoare, cu o lungime de 90 de metri, inaltand la fiecare capat cate un turn patrat cu o turla cu bulb si un turn mare in centru, turnul lui Sigismund, cu o inaltime de 60 metri.
Palatul, astazi muzeu, si subordonat Ministerului Culturii, este un monument istoric si national. Din 1980, impreuna cu Orasul Vechi, a fost inregistrat in Patrimoniul Mondial UNESCO.
IRINA STOICA
Comentarii