In timpul primei jumatati a secolului al XVIII-lea, Portugalia a cunoscut o perioada de mare inflorire. Totul s-a datorat imenselor bogatii aduse de peste Ocean, aurului si diamantelor extrase din minele braziliene. Familia regala portugheza, condusa de regele Joao al V-lea, a folosit aceste bogatii si pentru a se inscrie in randurile ctitorilor iubitori de arta. Sinceri, sau poate vrand numai sa pozeze ca atare, ei au remodelat biserici si manastiri in stil baroc italian, constructiile respective remarcandu-se acum prin ornamentele realizate cu o risipa de aur si pietre pretioase.
Spre sfarsitul domniei sale, regele a inceput construirea unui nou palat la Queluz. Palatul respectiv, ridicat pe drumul spre Lisabona, a fost ridicat pentru Dom Pedro, fiul regelui Joao al V-lea. Modelul folosit pentru aceasta resedinta a fost castelul Marly din Ile de France, atat de admirat de tanarul print pentru gradinile sale, desenate de marele Le Nôtre, si pentru pavilioanele, care ii dadeau un farmec aparte. Asemenea castelului Marly, luminosul palat regal construit intre 1745-1752 si terminat complet numai dupa casatoria lui Dom Pedro cu Maria I in 1760, a fost mai mult un loc de recreere decat un palat regal. Este un exemplu perfect al gustului epocii respective, cand pretentiile, aparentele si folosirea unor spatii enorme erau perfect satisfacute.
Palatul poate fi comparat de asemenea cu Versailles, datorita fatadelor elegante in stil frantuzesc si mai ales gradinilor presarate cu mici lacuri, statui si fantani. Sunt printre cele mai frumoase din Portugalia, se intind pe diferite nivele, sunt strabatute de canale, traversate de poduri ornamentate cu placute de faianta albe si albastre, specifice artei portugheze. Palatul a fost desenat in stil rococo de arhitectul Mateus Vicente de Oliveira si se pare ca a constituit cea mai desavarsita opera a sa. El a desenat cladirea cu doua etaje, din piatra alba cu stucatura roz, pilastri corintieni, un fronton central si o balustrada. Ghirlande de flori de piatra impodobesc ferestrele inalte si frontonul. Usile si ramele ferestrelor sunt vopsite in verde deschis, creand un contrast placut cu restul cladirii.
Munca lui Oliveira a fost continuata de francezul Jean Baptiste Robillon care a adaugat intre 1758-1760 cele doua aripi laterale cu un singur etaj. El a mai realizat incantatorul pavilion de vest la care se ajunge pe un lung sir de scari numite „Treptele leului”. Gradinile au fost la randul lor imbogatite si restaurate. Statuile de antimoniu din gradina sunt opera sculptorului englez John Cheeve iar gardurile vii si figurile geometrice de verdeata sunt creatia germanului Gerarld van den Kolk.
Interioarele sunt de asemenea opera lui Robillon. Impresionanta Sala a Tronului aminteste de Sala Oglinzilor din Versailles cu aceleasi candelabre de cristal venetian si cariatide aurite sustinand plafonul. Sala Ambasadorilor are un plafon pictat reprezentand familia regala ascultand un concert, iar salonul se remarca printr-o admirabila pardoseala de marmura cu modele elegante. La inceput Palatul Queluz a fost folosit de familia regala ca resedinta de vara. In 1794 insa Palatul Ajuda din Lisabona a fost mistuit de un incendiu iar Queluz a devenit resedinta permanenta regala si sediu al receptiilor oficiale. A ramas si in zilele noastre resedinta de stat pentru demnitarii straini veniti in vizita in Portugalia, gazduind de asemenea baluri si concerte pentru a putea castiga sumele necesare mentinerii cladirii si gradinilor intr-o stare perfecta.
IRINA STOICA
Comentarii