Panteon crestin

          Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul
          
          Praznuit de biserica ortodoxa la 20 iulie, Sfântul Proroc Ilie a propovaduit, asa cum ne spune si preotul Nicolae Barbu în lucrarile sale, în secolul al IX-lea î.Ch în Israel.

          Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul
          
          Praznuit de biserica ortodoxa la 20 iulie, Sfântul Proroc Ilie a propovaduit, asa cum ne spune si preotul Nicolae Barbu în lucrarile sale, în secolul al IX-lea î.Ch în Israel. S-a nascut în Tesvi (Tesba Galaadului), fiind fiul lui Sovac, un preot al Ligii Vechi. În timpul împaratului Ahab (875-873 î.Ch.) si a sotiei sale Izabela, fiica regelui Sidonului, a fost înaltat în Samaria un templu închinat zeului Baal, idolul la care se închinau canaaneii. Caderea în idolatrie a lui Ahab îl face pe Sfântul Ilie sa se prezinte înaintea regelui ca un dreptcredincios într-un singur Dumnezeu. Dupa ce îl mustra pe rege, adreseaza rugaciuni cerului si Dumnezeu îl asculta. Dupa cum spune Scriptura, „cerul ramâne încuiat” vreme de trei ani si sase luni, timp în care poporul sufera de foame si de sete. Împaratul hotaraste sa-l omoare pe Ilie, dar acesta reuseste sa scape de trimisii lui ascunzându-se mai întâi la Pârâul Cherit, unde este hranit de corbi si apoi în casa unei vaduve în Sarepta Sidonului, unde înmulteste pâinea si untdelemnul si îl învie pe fiul gazdei sale.
          Se duce apoi la Ahab, pe care îl îndeamna sa vina cu preotii pagâni si cu poporul pe muntele Carmel, unde numai jertfelnicul lui se aprinde, dovedindu-se prin aceasta ca Dumnezeul sau este cel adevarat, si nu idolii Baal si Astarte. Ilie se roaga coplesit de credinta, pe pamânt cade o ploaie bogata, spre multumirea oamenilor, iar prorocii mincinosi sunt ucisi. Sfântul Ilie este însa urmarit în continuare de oamenii Izabelei si pleaca la Baer-Seba, unde este din nou amenintat cu moartea. De aici se refugiaza într-o pestera din muntele Horeb iar apoi vine la Iordan, unde posteste 40 de zile si 40 de nopti. Ahab vrea sa devina stapânul viei bogatului Nabot, împotriva caruia Izabela gasise doi martori mincinosi, care spun ca acesta l-a hulit pe Dumnezeu si pe rege. Nabot este ucis cu pietre iar Sfântul Ilie îi mustra pe împarat si pe sotia lui. Amândoi mor iar pe tronul tarii se urca Ohozia, fiul lui Ahab. El a continuat sa se închine la idoli si, fiind bolnav, îsi trimite oamenii la preotii lui Baal-Zebuh, idolul Ecronului, ca sa se roage pentru însanatosirea lui. Sfântul Ilie le iese în cale si îi mustra, prorocind moartea împaratului.
          Înainte de propriul sau sfârsit, Sfântul îi ofera mantia sa lui Elisei, fiind apoi ridicat la ceruri într-un car de foc. În Noul Testament apare la Schimbarea la Fata a Mântuitorului, pe muntele Tabor si va aparea si la sfârsitul lumii.
          În traditia noastra populara, Sfântul Ilie, praznuit în miezul vietii pastorale, are numele legat de o serie de legende laice, unele preluate din mitologiile greaca si geto-dacica. În cele mai multe, el alearga pe cer în carul sau, plesnind dracii cu biciul de foc, fiind patronul ploii, al tunetelor si al trasnetelor.