Panteon crestin

          Sfintii Visarion si Ilarion cel Nou
          
          Duminica 6 iunie Biserica Ortodoxa îi praznuieste pe Cuviosii Parintii Nostri, Visarion, facatorul de minuni, si pe Ilarion cel Nou de la Manastirea Dalmatiei.
          Cuviosul Visarion s-a nascut în Egipt în prima jumatate a secolului al V-lea.

          Sfintii Visarion si Ilarion cel Nou
          
          Duminica 6 iunie Biserica Ortodoxa îi praznuieste pe Cuviosii Parintii Nostri, Visarion, facatorul de minuni, si pe Ilarion cel Nou de la Manastirea Dalmatiei.
          Cuviosul Visarion s-a nascut în Egipt în prima jumatate a secolului al V-lea. Fiind atras, de viata monahala înca din tinerete, el merge sa cunoasca marile manastiri si schituri din Palestina. Aici întâlneste duhovnici vestiti ca Sfântul Gherasim de la Iordan, Sfântul Sava de lânga Ierusalim, Sfântul Eftimie cel Mare. Întors în Egipt, îmbratiseaza el însusi viata monahala dupa ce-si împarte averile saracilor.
          Devine astfel monah sub ascultarea Cuviosului Isidor Pelusiotul si pâna la sfârsitul vietii sale se dedica rugaciunilor si ascezei severe.
          Sfântul Ilarion cel Nou a fost mucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul, a trait la sfârsitul secolului al VIII-lea si prima jumatate a celui de al IX-lea. La 20 de ani a intrat în manastirea Dalmat unde era parintele sau spiritual. Aici a lucrat vreme de 10 ani ca gradinar, a trait în asceza si rugaciune si a capatat darul izgonirii diavolilor. Îndemnat de egumenul manastirii sa primeasca harul preotiei, el refuza iar peste câtiva ani, când egumenul moare este rugat de ceilalti calugari sa primeasca sa le conduca asezamântul. El fuge însa la Constantinopol, în cautarea lui Grigorie Decapolitul, pe care nu reuseste sa-l mai gaseasca. Se stabileste într-o manastire de aici, dar calugarii manastirii Dalmat apelasera la patriarhul Nifon si la împarat pentru întoarcerea lui Ilarion în mijlocul lor. Sfântul este nevoit sa accepte si este egumenul manastirii vreme de opt ani. Din nefericire, o data cu venirea în fruntea statului a împaratului Leon Armeanul (813-820) izbucnesc din nou controversele iconoclaste. Sfântul ia atitudine hotarâta împotriva oricarui tip de erezie si chiar împotriva împaratului pentru pozitia sa. Din acesta cauza este maltratat, trimis din manastire în manastire, si în cele din urma aruncat în temnita, de unde nu este eliberat decât sub împaratul Mihail al II-lea (820-829). Îsi face o chilie pe mosia unor oameni evlaviosi, petrecând sapte ani în post si rugaciune, dar sub Teofil (829-842) reîncep persecutiile si sfântul este exilat. Dupa moartea împaratului inonoclast, împarateasa Teodora restabileste cultul icoanelor si repune în drepturi pe toti cei prigoniti pentru credinta lor.
          Sfântul Ilarion se întoarce din surghiun si moare la trei ani dupa aceea. Împreuna cu acesti doi sfinti mai sunt praznuiti în ziua de 6 iunie Sfintii Mucenici Ghelasie, Eusebie si Sosana, pilde adevarate de credinta si smerenie.