Coplesit de emotie si, poate, de evlavie, barbatul se descalta si porneste cu pasi rari spre desenul de pe pardoseala lucioasa din marmura. Voia sa fie singur în acea incinta, dar la un moment dat, câtiva vizitatori se apropie si încep sa parcurga liniile acelui desen imens… nedescaltati. Omul nostru îi priveste mirat si renunta sa mai faca gestul pe care-l concepuse ca pe un ritual… Era vorba despre Salvador Dalí, desenul de pe pardoseala era un labirint, iar incinta respectiva nu era alta decât celebra si misterioasa catedrala din Chartres.
Situat la granita alunecosa dintre simbol mitologic, ezoterism si enigma divina, labirintul apartine astazi, pentru neinitiati, artei decorative de exterior. Anglo-saxonii au facut din gradinile lor labirintice o adevarata arta si senzatia estetica pare sa se fi mutat definitiv pe tarâmul profanului. Numai ca începuturile crestinismului si evului mediu au preluat simbolul pagân si l-au transformat – prin intermediul artistilor care au decorat unele biserici occidentale – într-o forma de meditatie profunda asupra conditiei umane.
Daca pentru arhitectul Dedal labirintul din Creta era o capcana, pentru arta religioasa crestina a devenit un simbol al destinului omului în strânsa legatura cu Creatorul. Sensul profund al labirintului religios este urmatorul: pe ce drum trebuie sa apuce muritorul pentru a ajunge la divinitate?
Astfel, rezolvarea labirintului religios pare sinonima cu o revelatie divina. La capatul potecilor întortocheate te asteapta marele Adevar si, ar spune teologii, numai credinta neîntinata te poate sprijini sa alegi calea cea buna, într-o „competitie” care poate dura întreaga viata. Dar, pentru cei mai multi muritori, rezolvarea este imposibila… Acesta poate fi si mesajul labirintului din catedrala Chartres, unde Dalí încerca emotionat sa paseasca, cu o evlavie discutabila, caci el însusi începuse sa se creada un Dumnezeu.
Cel mai vechi labirint aflat într-un spatiu sacru crestin este cel al bisericii Reparatus din Orléansville, Algeria, cladita în secolul IV d.Ch. Fresca nu are doar poteci întortocheate, caci în centru se afla o grila de litere care, parcurse într-un anume sens, formeaza cuvintele SANCTA ECLESIA. Din punct de vedere artistic si conceptual, unele labirinturi din biserici si catedrale din Franta si Italia îi prezinta si pe eroii mitologici Theseu si Minotaur, semn ca artistii decoratori respecta originile pagâne ale acestui simbol încarcat de mister.
La Roma, Paris, Amiens, Ravenna si Poitiers (printre altele) învatatii dau si o alta interpretare religioasa acestui „act artistic multimilenar”, si anume aceea care priveste „Drumul spre Ierusalim”. Evident, este vorba despre o trimitere la suferintele christice pe care un bun crestin ar trebui sa le preia, conform celebrei expresii latine Imitatio Christi. Labirintul ar fi, în consecinta, o criptare grafica a Patimilor, a drumului plin de ispite parcurs de însusi Iisus.
În finalul acestui minidiscurs, trebuie facuta o precizare esentiala, datorita faptului ca pentru anglo-saxoni, doar termenul de „labyrinth” are semnificatii religioase si artistice, întrucât în limba engleza termenul „maze” (tradus tot labirint) este echivalentul unei încâlcituri, a unei probleme de perspicacitate de tip puzzle. Pentru învatati, labyrinth este un desen cu drum unic (unidirectional), spre centrul imaginii, unde se afla „misterul”. Maze este parcurs multidirectional, de la un capat la altul, cu sensul de iese cine poate…
PAUL IOAN
Comentarii