Numerosi eruditi englezi au incercat sa clasifice si sa descifreze opera complexa a celui care a fost poetul, filozoful si pictorul William Blake (1757-1827), un ganditor solitar si potrivnic tuturor cutumelor, de la casatorie si amor pana la interpretarea Bibliei si a rolului artei. In esenta, "bizarul" William Blake a fost un rebel care a dus un razboi impotriva tuturor, neiertandu-l nici macar pe maestrul sau, Joshua Reynolds, directorul Academiei Regale de Arta. Doua citate senzationale din scrierile lui Blake ne pot familiariza rapid cu modul sau de gandire si cu atitudinea sa fata de religie si moralitate: "Un demon activ este mai bun decat un Dumnezeu pasiv", spunea el atacand Biserica Angliei. Si adauga, la fel de malitios: "Inchisorile sunt facute din caramizile legii, iar bordelurile din caramizile religiei"…
Paradoxal, Blake a fost un om profund religios, dar in felul sau strict personal. Mama sa l-a retras de la scoala la zece ani si l-a invatat sa studieze Biblia, carte de care nu s-a despartit toata viata. Iisus Christos nu era pentru el un profet al iubirii, ci un mijlocitor intre om si divinitate, intre care trebuie sa existe o unitate desavarsita… Consecinta acestui mod de a gandi s-a oglindit in lucrarile sale artistice si in poeme. Blake a reusit sa-si creeze o mitologie proprie si o viziune cu totul originala a relatiei dintre divinitate si muritori.
Admirand operele acestui rebel incurabil, ne dam seama cu usurinta ca avem de-a face cu un mistic autentic (in sensul in care si Swedenborg a "colaborat" cu Creatorul pentru a rescrie Biblia), iar in termenii de astazi cu un individ cu aptitudini paranormale. Desi nu a frecventat scoala in mod firesc, el a fost un autodidact, un cititor pasionat al clasicilor englezi si al lui Dante. Din punct de vedere artistic, Blake se incadreaza in curentul romanticilor, fiind un pionier al acestuia. Student la Academia Regala, el a fost singurul care l-a contrazis pe Joshua Reynolds, declarandu-se un adept al lui Michelangelo si Raphael.
Admirabilul poet si pictor nu a incetat sa starneasca mari controverse si-n ceea ce priveste casatoria si "amorul liber". El s-a casatorit cu o fata analfabeta, care pe certificatul de casatorie a pus un "X", dar care a stiut sa-i sustina moralul si sa-l incurajeze in privinta dezvoltarii viziunilor mistice ale lucrarilor sale. Nu a fost de acord cu libertatea sotului de a-si aduce acasa o concubina, dar l-a iubit enorm si dupa moarte, cand spunea ca "discuta in fiecare noapte cu spiritul sau". De altfel, ea a fost singura care l-a crezut ca a vazut ingeri in copilarie si ca acestia i-au ghidat drumul in viata. Cuviosul Blake credea in divinitate, dar nu in Biserica. Acest gen de disidenta, spun cercetatorii operei sale, a fost o continuare a Revolutiei franceze si o sursa de inspiratie pentru curentele anticlericale ale secolului XIX.
Modul cum a murit William Blake (1827), poate fi legenda sau nu, dar se potriveste cu gandirea filozofico-mistica a vietii sale. Intr-o dimineata, pe cand lucra la niste gravuri dupa Infernul lui Dante, el s-a oprit si a inceput sa recite, cu glas tot mai stins, poeme proprii si versete biblice. Peste un timp, s-a stins. Martorii au spus ca nu a murit un om, ci un "inger binecuvantat".
PAUL IOAN
Comentarii