Admirand, chiar si in treacat, lucrarile lui William-Adolphe Bouguereau, descoperim un pictor francez "aterizat" in secolul al XIX-lea tocmai din Renastere, mai precis dintr-un ungher al atelierului lui Raphael de unde spionase fermitatea liniilor si vioiciunea culorilor, mai ales atunci cand era vorba despre nudul feminin. Caci Bouguereau, un academist pur sange, si-a dedicat sute de panze frumusetii trupului zeitelor si muritoarelor de rand ale caror calitati iti taie respiratia. Dar privind in ansamblu scenariile compozitiilor sale si personajele care le anima, trebuie sa recunoastem ca acest artist francez considerat un geniu al puritatii formelor parca a descins din Paradis, unde si-a innobilat privirea numai cu imagini de vis.
Impresia ca maestrul are reprezentari onirice pe care le imortalizeaza este obsedanta si nu cred ca abundenta de nuduri diafane acompaniate de cete inocente de ingerasi sau amorasi (uneori autorul nu face nici o diferenta) care fie danseaza, fie stau cu arcurile pregatite pentru a raspandi dragostea, este intamplatoare. Si trebuie sa subliniem cu respect ca Bouguereau este artistul care aduce un omagiu paradisiac iubirii platonice, intrucat frivolitatile si provocarile hormonale lipsesc cu desavarsire. Bouguereau a fost un pudibond autentic, desi opera sa este dedicata in majoritate covarsitoare trupului femeii – chiar daca dintr-o lume paralela idealizata, pe care am putea-o numi planeta inocentei nude…
William-Adolphe Bouguereau (1825-1905) s-a nascut intr-o familie instarita de comersanti de vin si ulei de masline. Sansa orientarii sale vocationale a fost prezenta unui unchi care l-a initiat in cultura biblica si mitologica, fapt care i-a aprins iremediabil imaginatia. Vocatia sa nativa a avut o explozie atat de puternica, incat adolescentul William-Adolphe a fost remarcat si solicitat sa picteze decoratiuni si etichete pentru diverse marfuri, cat si pentru vitrine. Apoi a trecut la portrete si a ajuns la Scoala de Arte Frumoase din Paris. Castiga Premiul Romei in 1850 si asa ajunge in Cetatea Eterna, unde face cunostinta cu Raphael, de care se indragosteste pentru intreaga viata. Atat de mult s-a dedicat Bouguereau academismului, incat a facut greseala de a ignora evolutia fireasca a picturii si chiar a dispretuit impresionismul.
Aceasta atitudine distanta a maestrului fata de impresionism s-a bazat si pe faptul ca temele sale si modul de realizare a nudurilor l-au transformat intr-un artist foarte bine platit si cautat, prin intermediul unor intermediari abili, chiar si in SUA. In gluma, Degas si Manet l-au numit "cel mai mare pictor al lumii", dar in realitate il considerau blocat in trecutul clasicilor doar pentru motive pecuniare.
Dincolo de aspectele conservatoare ale operei lui Bouguereau, semnalam faptul ca atunci cand se dedica temelor religioase, maestrul era la fel de convingator: atat expresivitatea chipurilor (in special al lui Iisus si al Fecioarei Maria), cat si dramatismul gesturilor fac din lucrarile sale religioase capodopere la fel de convingatoare: pictorul francez parca nu-si prepara combinatiile cromatice cu vopsele din aceasta lume, ci le procura cu siretenie de maestru dintr-o lume de basm. Caci trebuie sa recunoastem, atmosfera celor 826 de picturi ale lui Bouguereau este una paradisiaca, iar autorul pare perfect familiarizat cu farmecul divin al femeilor.
PAUL IOAN
Comentarii