„Unul dintre indiciile decisive care dovedeste decaderea nudului în arta este prezenta tot mai accentuata a femeii dezgolite în reclame”, spune criticul francez Maxim Delcourt, un dur analist al istoriei fotografiei alb-negru. Într-un recent interviu acordat unei faimoase reviste americane de profil – în care analizeaza eliminarea treptata a nudului din filmele holywoodiene -, Delcourt spune ca marea criza de idei în aceasta privinta a fost anticipata de o istorica fotografie facuta la finele secolului XIX; în acea imagine, o femeie complet goala sta în mijlocul unui atelier de pictura (ca în pânza celebra a lui Gustave Courbet), iar publicul este mai interesat de ceea ce se picteaza decât de modelul seducator din mijlocul atelierului…
Decaderea actuala a interesului pentru fotografia erotica (termenul englezesc la moda este „softcore”, antonimul mult prea uzatului „hardcore”, adica pornografie desantata) se poate înregistra si cu ajutorul studiului facut la licitatiile de fotografie alb-negru. Preturile au scazut în favoarea suprarealismului digitalizat (o fotografie a unui nud rar mai trece de o suta de dolari), caci frivolitatea nu mai intereseaza pentru decorarea interiorului.
De altfel, asa-zisele placeri usoare intra (au intrat) pe drumul atât de blamat al conceptiei numite „frunza de smochin”, prin care sexul explicit al unor picturi si sculpturi celebre era acoperit, în diverse epoci. Fenomenul se manifesta cu mare forta si astazi, pe aleile unor parcuri din tari nord-europene si din SUA. Autoritatile constata ca grupuri de anonimi pudibonzi („soldatii bunului simt comun”, cum sunt numiti de presa americana) acopera cu esarfe sânii femeilor si organul reproductiv al barbatilor… S-a plictisit lumea de nuduri?
Daca nici atractia pentru senzual nu mai este la moda, atunci au ramas doar doua lucruri sigure: impozitele si moartea. Se pare ca miscarile feministe au repurtat o victorie neasteptata si ca femeia obiect erotic a devenit istorie, adica un cult desuet atasat miscarilor naturiste deja prafuite. Într-un articol precedent aminteam în treacat despre conceptul de antinud, ca forma de protest a artistilor împotriva tendintelor mercantile din arta contemporana.
„Curentul antinud” are, printre alte argumente solide, si urmatoarele realitati ale pietei: nu „Cele trei Gratii” (pânza de Rubens) si „Femei la Baie” (tema cu care a excelat si Paul Cézanne) sunt cele mai vândute capodopere ale marilor maestri. Semnalul cel mai evident al decaderii nudului se poate gasi pe Internet, si anume tendinta (curentul) de a prezenta „vedete descoperite”. Cete de paparazzi vâneaza câte o situatie jenanta a unui star, o imortalizeaza si o vând pe bani grei.
Dar efectul psihologic asupra publicului este – în cele mai multe cazuri – adâncirea unui dispret nedisimulat la adresa respectivei persoane. {i asta pentru ca, în timp, se afla ca scena frivola a fost deliberat pusa la cale de vedeta disperata dupa publicitate. Nici vorba de senzualitate, doar un comert ieftin „cu misterul de dincolo de haine”. Nimeni nu se mai apropie, nici macar în ceea ce priveste mentalitatea poetica, de acel „Violon d'Ingres”, fotografia lui Man Ray. Este un unicat al expresivitatii imposibil de imitat.
Neputinta artistilor de azi seamana cu îmbratisarea cu care te-ar gratula Venus din Milo, cea cu mâinile ascunse în eter. (Nota: In 1982, Demi Moore a pozat nud explicit – pictorial – pentru revista frantuzeasca „Oui”; era anul în care a început declinul publicatiei.)
PAUL IOAN
Comentarii