Jean Désiré Gustave Courbet (1819-1877) a fost maestrul care pur si simplu a palmuit conceptiile criticilor de arta din perioada amurgului romantismului francez, cu a sa panza celebrisima „Originea lumii” (1866). Lovitura pictorului i-a zguduit atat de mult din temelii pe conservatori, incat Courbet a devenit imediat liderul avangardistilor, dupa ce in prealabil devenise seful miscarii realiste in arta. Acea bulversanta „Origine a lumii” reprezenta in prim-plan femeia in pozitie intima. Daca ar fi fost o fotografie, s-ar fi numit fara rezerve „pornografica”.
Insa pictorul dorea sa demonstreze pana unde poate ajunge realismul de care se fereste critica epocii sale si ce ferestre poate deschide privirea fara prejudecati asupra lumii. Poate ca dorea doar sa socheze, dupa refuzurile pe care le intampinase la Salonul oficial parisian. Dar, cu certitudine, realismul lui Courbet a facut puntea intre romantismul lui Delacroix (de exemplu) si impresionismul lui Monet.
Nascut la Ornans, in estul Frantei, Courbet a avut din familie o traditie republicana bine inradacinata. Viata publica a cuprins toate tulburarile majore ale statului francez din secolul XIX: reinstaurarea regalitatii dupa caderea lui Napoleon, revolutia din iulie 1930, revolutia de la 1848, Republica a II-a, Imperiul al II-lea, Comuna din Paris (unde a participat activ alaturi de comunarzi, ca lider al artelor, fapt care i-a fost fatal ulterior) si Republica a III-a.
Am enumerat toate aceste borne de hotar istoric pentru a sublinia ca Gustave Courbet, desi republican, nu a aderat ca un fanatic la nici o miscare politica, preferand sa spuna ca este „un sclav al libertatii”. Aceasta conceptie a unui independent cu propriile sale simpatii a functionat si in arta. Catalogat drept simbol al realismului, pictorul nu a uitat niciodata elementele emotionale ale romantismului. Si asta mai ales cand, in anii de dupa 1860 (dupa varsta de 40 de ani), s-a dedicat nudurilor. Din acest punct de vedere, se poate alcatui o colectie separata de lucrari ale lui Courbet care poate fi etichetata drept scandaloasa in raport cu epoca in care a fost realizata.
Spre deosebire de odaliscele lui Ingres, femeia lui Courbet are „defectele” unei fiinte reale, care sunt privite fara mila de pictor si din unghiuri „indraznete”. Uneori, ai impresia ca nu mai este vorba despre zeite mandre de faptura lor, ci de prostituate care-si asteapta clientul. De asemenea, Courbet este printre primii care realizeaza o panza in care doua femei fac dragoste…
Dincolo de spectacolul „nerusinat” oferit de „Originea lumii”, panza care il reprezinta pe Courbet si care a fost si ea respinsa de comisia de acceptare a Salonului parisian este „Studioul pictorului”, realizata in 1855. Asa cum avea sa faca Marx in opera sa, pictorul imparte numeroasele personaje in doua grupuri: la dreapta pictorului este societatea elevata (apar George Sand si Baudelaire), iar in stanga este proletariatul, umil si stingher in acea incapere unde se creeaza si unde sotia pictorului apare nud…
Din pacate, acest nonconformist a platit scump implicarea sa politica in Comuna din Paris (martie-mai 1871). A facut sase luni de inchisoare si a fost obligat sa achite o suma exorbitanta pentru dezmembrarea monumentului Coloana Vendôme (victoria lui Napoleon la Austerlitz). S-a autoexilat in Elvetia si s-a inecat in alcool pana a murit, la numai cincizeci si opt de ani. ii vedem chipul in „Dejun la iarba verde”, panza lui Manet, marele sau admirator.
PAUL IOAN
Comentarii