Aflat in satul al carui nume il poarta, comuna Zlatarei, judetul Valcea, schitul Dobrusa, cu obste de calugari, are hramul „Intrarea in Biserica a Maicii Domnului”. Considerat unul dintre cele mai vechi din Eparhia Ramnicului, este invaluit, ca multe asezaminte de acest fel, intr-o legenda incarcata de semnificatii. Se spune astfel ca in padurea din apropiere locuia, impreuna cu fiarele, un strain inzestrat cu puteri neobisnuite. Traia aici de sute de ani si ajunsese la aceasta neobisnuita longevitate datorita unei anumite licori, pe care o bea in fiecare zi, timp de o luna, dupa echinoctiul de primavara.
Bautura continea venin de sarpe si venind de albine si oferea bautorului, pe langa nemurire, si o forta extraordinara, el putand sa smulga stejarii din radacina, sa-i transforme in surcele si sa-i arunce apoi peste sapte munti si sapte vai.
Folosirea licorii magice il transformase insa intr-o creatura fara minte si fara suflet si, desi la inceput fusese prieten cu satenii, acum le devenise dusman. Cobora noaptea in sat, le omora vitele si, daca intalnea vreun satean, ii lua viata numai privindu-l. Disperati, oamenii au cerut ajutorul lui Voda care le-a trimis o ceata de voinici pentru a-i scapa de necaz. Cei trimisi au disparut fara urma dupa ce au intrat in padure, dar auzind intamplarile, un pustnic evlavios s-a asezat pe coama dealului si a inceput sa se roage fara sa manance sau sa bea ceva.
Cu fiecare zi, datorita rugaciunilor, puterile dihaniei slabeau si nici bautura magica nu mai avea efect. Infuriat, monstrul s-a hotarat sa-l ucida pe pustnic dar pe masura ce se apropia de colina, puterile ii slabeau, devenea din ce in ce mai batran si, in cele din urma, s-a prabusit mort. Oamenii locului spun ca schitul Dobrusa s-a construit pe locul pe care s-a rugat pustnicul, care, ajutat de Maica Domnului, a infrant fortele raului.
Numele ctitorilor nu sunt cunoscute, dar unii istorici considera asezamantul ctitorie a boierilor Bengesti, care in secolul al XV-lea stapaneau satul Dobrusa. Atestat documentar in anii 1500-1520, este reparat in 1610 de Radu Buzescu, apoi in 1675 de episcopii Stefan si Ilarion. Este zugravit intre 1771-1774 de ieromonahul Daniil si de preotul zugrav din Sutesti.
Biserica, de dimensiuni relativ mici, este de plan triconc si, intre pronaos si naos, prezinta o gropnita, element specific arhitecturii moldovenesti si nemaiintalnit in constructiile de acest gen din Oltenia. Fatadele sunt decorate simplu cu firide si arcaturi si constructia este lipsita de pridvor si turla. Intre 1907-1926 biserica a fost inchisa din cauza degradarii, dar a fost redeschisa si satenii i-au refacut acoperisul. Alte reparatii au fost facute in 1937, cand a fost realizata pardoseala din mozaic. In 1962 s-au efectuat din nou reparatii si in 1970 biserica a fost reacoperita cu sita. Restaurat in 1998, schitul detine si o podgorie din secolul al XVII-lea, in care se cultiva soiuri speciale de vita-de-vie pentru fabricarea vinului liturgic.
IRINA STOICA
Comentarii