Aflat in judetul Vâlcea, in comuna Costesti, satul Pietreni, schitul cu acelasi nume este cunoscut si sub numele „Schitul de supt piatra” sau „Schitul patruzeci de izvoare”. Acest ultim nume ii vine de la izvoarele care ies de sub stânca numita „Piatra Dragnei”, 40 dupa numaratoarea facuta in 1867, in timpul vizitei principelui Carol sau 44, dupa observatiile lui A. Sacerdoteanu, din 1935. Satul este atestat documentar din secolul al XVI-lea, printr-un hrisov de la 1512, iar biserica este o ctitorie a ieromonarhului Stefan, egumen al Manastirii Bistrita in 1701, dupa cum mentioneaza documentele vremii si inscriptia de la intrare. Hramul acesteia era Sfântul Nicolae si a fost initial metoc al Manastirii Bistrita.
A fost ridicata pe locul unei mai vechi biserici de lemn si a fost refacuta intre 1763-1784 si in 1881. A fost descoperita si jefuita de turci in 1763, restaurata dupa aceea si inzestrata cu carti, apoi reparata de Clement, episcopul Râmnicului-Noul Severin.
Biserica a fost ridicata pe un platou de piatra, asemanator unui dreptunghi cu lungimea de 35 de metri si latimea de aproximativ 15 metri, la poalele Muntilor Boia. Constructia este in forma de nava, fara abside, lipsita de turla cu acoperis de sita in patru ape. Este compartimentata in naos si altar cu pridvor, care a fost inchis ulterior.
A fost pictata in 1779 de bistriteanul Efrem Zugravul, lucrare sustinuta material de Grigore ieromonah, proegumenul de la Bistrita si de credinciosii din obste. In exterior, peretii sunt zugraviti in alb, fiind impodobiti cu câteva brâuri din caramida aparenta si un fronton cu icoana Sfântului Stefan. Din pacate, din cauza nenumaratelor izvoare si a exploziilor de la cariera din apropiere, peretii au fost fisurati, in mare parte deteriorând pictura. Structura de rezistenta a asezamântului a fost, de asemenea, grav afectata, ceea ce a dus la inchiderea lui in 1900. Abia in 1938, dupa drenarea si captarea izvoarelor, a fost redat cultului, devenind biserica parohiala.
In 1900, locasul a fost inchis, necesitând ample lucrari de restaurare. Acestea s-au desfasurat in perioada noiembrie 2009 – august 2011. Au fost orientate in principal spre consolidarea structurii de zidarie mixta din piatra si caramida. Consolidarea a fost realizata cu elemente de beton armat ascunse in grosimea zidurilor, cu injectarea fisurilor si centuri tot din beton armat. Totodata, au fost refacute sarpanta, tâmplaria din lemn, trotuarele din jur si rigolele de piatra de râu.
Lucrarile au fost riguros asistate de specialisti ca dr. arheolog M. Iosifaru si pictor restaurator expert S. Angelescu. Biserica este inscrisa pe lista monumentelor istorice din judetul Vâlcea. Reconstructia si renovarea i-au adus schitului frumusetea de odinioara, constituind nu doar un loc incarcat de credinta, ci si un obiectiv turistic de mare interes.
IRINA STOICA
Comentarii