Astazi, 9 martie, Biserica Ortodoxa ii praznuieste pe Cei 40 de Mucenici din Sevasta. Cu toate ca s-a mai scris despre ei, in acest colt de pagina, trebuie amintita jertfa acestor 40 de ostasi care, in timpul persecutiilor imparatului roman Liciniu (308-321) au murit in chinuri groaznice, indurand cu demnitate martiriul si refuzand sa abjure credinta intru Hristos.
Poporul nostru ii cinsteste asa cum se cuvine prin tot felul de obiceiuri traditionale, dintre care cel mai cunoscut este cel al „mucenicilor” sau „macinicilor”, acele opturi micute din aluat, fierte cu zahar si nuca, sau frumos impletite, coapte si unse cu miere.
Peste numai o zi, pe 10 martie, Biserica praznuieste alti martiri crestini. Este vorba de „Sfintii Mucenici Codrat, Ciprian, Dionisie si cei impreuna cu ei”. Acestia au trait in timpul lui Deciu (249-251) si Valerian (253-261), cunoscuti prigonitori ai crestinilor. Nascuti in Corint s-au refugiat in munti cautand scapare de ura celor care-i urmareau pe credinciosii intru Hristos. Erau sase barbati curajosi si evlaviosi: Codrat, Ciprian, Dionisie, Pavel, Anecton si Crescent, toti hotarati sa duca o viata ascetica in care sa-l cinsteasca pe Dumnezeu. Fiind prinsi, au fost supusi la torturi cumplite si, refuzand sa se lepede de credinta lor, au fost decapitati.
Ziua de 11 martie este inchinata Sfantului Sofronie, patriarhul Ierusalimului intre 634-638, cunoscut pentru lupta sa impotriva monotelitilor care nu admiteau decat o singura vointa in Iisus, cea divina. Totodata Sfantul a adus un mare serviciu Bisericii prin scrierile sale cu caracter dogmatic si poemele inchinate sarbatorilor bisericesti.
Ziua de 12 martie marcheaza praznuirea Sfantului Teofan Marturisitorul. Acesta s-a nascut la Constantinopol, intr-o familie instarita, fiind ruda cu imparatii Leon Isaurul (717-741) si Constantin Copronim (741-775). Ramas de mic orfan de tata este crescut de mama sa la curtea imparatului. Erezia iconoclasta, care tulbura dreptele randuieli ale bisericii, nu-l influenteaza cu nimic, el fiind educat de un slujbas imperial care, la randul sau, nu se lasase convins de erezie. In aceasta perioada tanarul incepe sa fie atras de viata monahala, careia insa nu i se poate dedica deoarece, dupa moartea mamei sale, este obligat sa se insoare cu fiica unui demnitar de rang inalt. Tanara mireasa este si ea atrasa de viata dusa in rugaciune, si cei doi se hotarasc sa traiasca alaturi in castitate, pana vor putea lua drumul manastirii.
Fiind important slujbas administrativ, Sfantul Teofan face o deplasare in zona Cizicului unde inalta o cetate. Este impresionat in mod deosebit de Singriania, un loc plin de manastiri presarate prin padure. Cunoaste o serie de monahi si, dupa o scurta sedere la Constantinopol, este eliberat de orice obligatie sociala prin moartea imparatului Leon si-a socrului sau. Cei doi soti isi urmeaza acum chemarea. El se stabileste la Singriania, unde inalta o manastire, iar ea se calugareste in insula Prinkipo. Viata deosebita si harul Sfantului Teofan atrag o multime de ucenici. El ia parte la Sinodul VII Ecumenic de la Niceea in anul 787 aparand cultul icoanelor, dar tulburarile reincep in timpul lui Leon Armeanul (813-820) care il exileaza in insula Samotrace unde Sfantul se stinge din viata in jurul anului 814.
Autor: IRINA STOICA
Comentarii