Marti, 25 noiembrie, Biserica Ortodoxa o praznuieste pe Sfânta Mare Mucenita Ecaterina. Inainte de a ne ocupa de un edificiu religios inchinat acestei sfinte, vom incerca sa rememoram succint viata ei, pe care, de altfel, am evocat-o pe larg in anii trecuti. S-a nascut in anul 288 (dupa unele surse) in orasul Alexandria din Egipt, intr-o familie nobila. Tatal sau, Costa, era guvernator, iar mama o buna crestina. Tânara, deosebit de frumoasa, avea si o minte sclipitoare. Primind o educatie aleasa ea invata limbi straine si filozofie, citindu-i cu pasiune pe Virgiliu, Aristotel, Platon.
La 18 ani este recunoscuta ca o capacitate. Frumusetea si intelepciunea ei atrag o multime de petitori, dar ea refuza categoric sa se casatoreasca. De aceea, mama o duce la un duhovnic din afara cetatii, considerând ca prin rugaciunile acestuia tânara va fi ajutata sa-si gaseasca mirele potrivit. Duhovnicul ii vorbeste despre Hristos si ii daruieste o icoana cu Maica Domnului cu Pruncul. Tânara are o viziune fantastica in care i se arata Maica Sfânta, dar nu vede fata Pruncului, nefiind crestina. Dându-si seama de zadarnicia traiului pe care il duce, primeste cu bucurie botezul. In noaptea urmatoare are aceeasi viziune, dar fata Pruncului ii apare clar si Acesta ii pune in deget un inel. Spre marea ei surpriza si bucurie a doua zi isi gaseste inelul pe deget si devine o propovaduitoare infocata a Evangheliei.
„Logodna magica a Sfintei Ecaterina” a constituit un subiect nespus de indragit pentru artistii Renasterii. Exista numeroase tablouri cu aceasta tema, cel mai cunoscut dintre ele fiind cel al lui Antonio Correggio (1489-1534), expus la Muzeul Luvru din Paris.
Dupa ce primeste Sfântul Botez, tânara Ecaterina refuza sa mai aduca ofrande zeilor, cu toate ca se declansase prigoana cumplita impotriva crestinilor. Este trimisa in fata unei multimi de invatati ai vremii (unele surse sustin ca numarul lor era de 150) care aveau datoria sa o faca sa renunte la credinta ei. Ea ii infrunta plina de curaj in discutii publice, pe multi dintre ei convertindu-i chiar la crestinism. Este aruncata in inchisoare, chinuita, trasa pe roata, dar scapa nevatamata. In cele din urma i se taie capul, din care a curs lapte in loc de sânge. Trupul ei a fost luat de ingeri si transportat pe Muntele Sinai, unde a fost descoperit de un calugar si dus la manastirea din apropiere. Moastele ei se gasesc in manastirea ridicata aici in 337 de Imparateasa Elena.
Exista si in tara noastra numeroase locasuri de rugaciune inchinate Sfintei Ecaterina. Unul dintre acestea este paraclisul Facultatii de Teologie Ortodoxa Patriarhul Justinian. Biserica se afla in apropierea Catedralei Patriarhale si a Catedralei Mitropolitane Sfântul Spiridon Nou. A fost inaltata ca manastire intre 1578-1579 de Albu Golescu si de fratele sau, marele vornic Ivasco Golescu si a fost inchinata Manastirii Sfânta Ecaterina de la Muntele Sinai.
In 1595, in timpul retragerii trupelor turcesti conduse de Sinan Pasa, dupa batalia de la Calugareni, a suferit mari stricaciuni, remediate insa total de vistiernicul Pana, care devine astfel al doilea ctitor al bisericii. In 1611 este arsa de trupele lui Gabriel Bathory si reparata apoi de urmasii ctitorilor.
Intre 1775-1782, doamna Ecaterina Ipsilanti, sotia lui Alexandru Ipsilanti, ridica in apropiere un han, face unele reparatii locasului si ii daruieste câteva pravalii pentru a-si mari veniturile. Hanul a fost incendiat, avariat si darâmat in 1862.
In 1813 biserica se numara printre manastirile cu multe anexe si conform catagrafiei din 1831 era construita din zid, avea doua turle de lemn si acoperis de sindrila.
Dupa cutremurul din 1838 i se crapa boltile si, in ciuda reparatiilor efectuate, in 1849 ajunge intr-o stare de ruina avansata, impunându-se rezidirea ei. Este darâmata in 1850 si se incepe constructia actualei biserici, terminata in 1852, când ramâne biserica de mir, nu manastire. Este pictata de Constantin Lecca si Misu Popp iar pictura tâmplei este realizata pe pânza la Muntele Sinai si aplicata pe lemn. Biserica este construita dupa un plan triconc cu abside mari, semicirculare. Are o turla foarte mica, octogonala peste naos si un turn clopotnita de plan patrat si un pridvor semicircular cu patru coloane ionice. Fatadele sunt simple, concepute in stil neoclasic cu pilastri in registrul inferior si un brâu in jurul bisericii.
Turnul clopotnita este luminat de patru ferestre mari, iar interiorul este decorat in stil baroc cu pilastri si capiteluri compozite. Peretii sunt impodobiti cu imagini de sfinti. Studentii la teologie frecventeaza paraclisul conform unui program prestabilit.
IRINA STOICA
Comentarii