Este foarte dificil, chiar si pentru iubitorii artelor, sa enumere cateva dintre sculpturile realizate de omul despre care se poate spune ca a atins pragul perfectiunii in creatia umana.
Spirit renascentist universal – a excelat efectiv, la nivelul cel mai inalt, ca pictor, sculptor, arhitect, muzician, inginer, inventator, anatomist, geolog, cartograf, botanist si scriitor – Leonardo da Vinci este considerat adesea cel mai de seama geniu din intreaga istorie a omenirii.
Opera sa din domeniul sculpturii, mai putin consistenta in comparatie cu pictura, a fost pusa intotdeauna in inferioritate de aceasta din urma, insusi numele artistului identificandu-se, la un nivel superlativ al valorii estetice, cu Gioconda cea invesmantata etern in surasul ei misterios.
Renasterea italiana a inclus o buna parte dintre cei mai valorosi sculptori care au trait vreodata si trebuie mentionat faptul ca Leonardo da Vinci a fost ucenic al lui Andrea del Verrocchio, artist care s-a remarcat in multe discipline, dar a fost apreciat si respectat cel mai mult ca sculptor. Intr-adevar, calitatile extraordinare de pictor ale discipolului sau l-au determinat sa renunte la a avansa in acelasi domeniu si sa se concentreze asupra sculpturii.
Da Vinci a fost insa inconjurat de sculptori experimentati, de la care a putut invata, chiar si dupa ce s-a indepartat de maestrul sau, iar „donatorii” lui instariti aveau adesea nevoie de sculpturi pentru a-si impodobi palatele sau ctitoriile. De asemenea, din cate se cunoaste, temele si subiectele abordate in sculptura erau adesea aceleasi pe care Leonardo le acoperea deja in picturile si in desenele sale, toate aceste detalii conturandu-i un portret artistic aparte.
„Putinatatea” activitatii de sculptor al geniului toscan trimite la ideea ca el a fost tributar concep-tiei proprii foarte rigide si precis conturate despre modalitatile diferite de exprimare estetica, altfel argumentate suficient de logic: „Pictura imbratiseaza si contine in sine toate elementele perceptibile in natura, pe care saracia sculpturii nu le poate realiza, cum ar fi sa arate culorile tuturor lucrurilor si diminuarea lor…”
O declaratie de dragoste directa si absolut seducatoare fata de profesiunea de credinta si de suflet care l-a facut, practic, nemuritor. Intr-un mod destul de ciudat sau, poate mai corect spus, neuzual, in problematica identitatii de sculptor a lui Leonardo da Vinci se vorbeste direct despre faptul de „a i se atribui” paternitatea mai multor lucrari, ceea ce exprima fara echivoc incertitudinea asupra acestui lucru.
Aceasta, deoarece exista un mare numar de sculpturi – statui si statuete, intre care calul ocupa un loc impresionant – ce pot oferi dovezi ale unei legaturi cu maestrul florentin. Cu toate acestea, exista o singura lucrare asupra careia expertii sunt total de acord ca a fost realizata de el.
Fecioara cu Pruncul care rade, sculptura mica realizata din lut rosu, o infatiseaza pe Sfanta Fecioara avand un zambet enigmatic asemanator, dupa parerea unor critici de arta, cu cel al Giocondei. Pozitia celor doua personaje respecta canoanele religioase, exprimand cu prioritate ideea de maternitate protectoare.
Copilul Iisus este tinut pe bratul drept de catre maica sa, aceasta privind in jos la el, pruncul aflat in poala ei fiind la fel de zambitor. Curatorii afirma ca lucrarea a fost creata in jurul anului 1472, cand da Vinci era elev al lui Verrocchio. Ea se afla la Muzeul „Victoria & Albert” din Londra din anul 1858.
Potrivit lui Francesco Caglioti, expertul italian care a fost curatorul unei expozitii din Florenta unde a fost prezentata statuia (profesor de istoria artei si un copil-minune dupa ce „a intocmit un catalog al Muzeului Luvru la varsta de opt ani”, potrivit The Guardian), afirma ca sculptura contine multe dintre amprentele digitale ale lui da Vinci (!), apreciind totodata ca Fecioara Maria are semnatura zambetului enigmatic, tesatura rochiei ei imita desene de voaluri si falduri pe care le picta da Vinci la acea vreme, iar Pruncul Christos, vesel si realist, este standardul lui Da Vinci, ale carui desene cu copii se concentreaza pe expresii similare.
Prima incercare de a i se atribui lui da Vinci aceasta sculptura s-a facut in 1899, dar chestiunea a fost redeschisa de Caglioti abia in ultimii ani, cu argumente considerate temeinice.
Nu in ultimul rand, „Fecioara cu Pruncul care rade” este asezata de cercetatori alaturi de „Mona Lisa nud”, o alta lucrare misterioasa despre care se crede ca este un da Vinci. Desenul in carbune, cunoscut sub numele de Monna Vanna, s-a cre-zut initial ca a fost realizat de un student al lui da Vinci, dar expertii de la Luvru presupun ca insusi maestrul Renasterii se afla in spatele lui.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii