Simbol nu doar al orasului ci si al Statelor Unite, in general, Statuia Libertatii, situata in Golful Superior New York, reprezinta o deschidere catre Lumea Noua. Inalta de 46 metri, masurand 96 de la baza, ingloband soclul si piedestalele, dintre care cel mai mare este in forma de stea, monumentala statuie daruita de poporul francez, cu ocazia implinirii a o suta de ani de independenta americana, a fost ideea lui Edouard-René Lefebvre, important specialist in drept si politician francez. Statuia s-a numit initial „Libertatea care ilumineaza lumea” si este opera sculptorului Frédéric Auguste Bartholdi.
Este placata cu cupru si reprezinta o femeie infasurata intr-o roba clasica, avand pe cap o coroana cu sapte colturi, simbolizand cele sapte continente si la picioare lanturile rupte ale sclaviei. In mana dreapta, ridicata, tine o torta, iar in mana stanga o carte pe care scrie data Declaratiei de Independenta – 4 iulie 1776. Banii necesari intr-o prima etapa au fost stransi de poporul francez si sculptorul a inceput sa lucreze din 1875.
A construit mai intai o macheta din teracota si apoi a realizat trei versiuni din ce in ce mai mari si, in cele din urma modele din lemn, in marime naturala, reprezentand fragmente din statuie. Au fost imbracate in ghips iar dulgherii au realizat mulajele din lemn. In mulajele respective au fost asezate fasii de cupru, batute pentru a lua forma dorita, dupa care au fost fixate pe un cadru suport. Dupa ce statuia a fost ridicata in marime naturala, a fost demontata si impachetata in 214 lazi care au sosit la New York, la 17 iunie 1885.
Ridicarea statuii prezenta probleme speciale pentru ca, data fiind suprafata extinsa care inchidea un interior gol, era vulnerabila in fata vanturilor. Pentru rezolvarea acestora, Bartholdi a apelat la ajutorul lui Gustave Eiffel, care a proiectat sistemul de sustinere intern. Eiffel a optat pentru un cadru structural, cu un turn central alcatuit din patru coloane verticale legate intre ele prin trevee orizontale si diagonale.
Dupa mai multe intarzieri cauzate de lipsa banilor, statuia a fost terminata in 1886, costul ei ridicandu-se la 800.000 de dolari, o suma uriasa pentru vremea respectiva, din care mai mult de jumatate a reprezentat donatia statului francez. Statuia cu cele 354 de trepte in interior, cu 300.000 de nituri care prind invelisul exterior, alcatuit din aproximativ 300 de placi din cupru, cu o greutate totala de 204 tone, a fost dezvelita la 28 octombrie 1886, in cadrul unei parade impresionante.
Au luat parte la festivitati presedintele Grover Cleveland si membrii cabinetului sau, reprezentanti ai guvernului francez si ai Uniunii Franco-Americane. Devenita repede o emblema a tarii, statuia a suferit de-a lungul anilor o serie de schimbari minore. Astfel, flacara tortei, creata de Bartholdi din cupru masiv, acoperit cu foita de aur, a fost prevazuta cu hublouri, iar Gutzon Borglum, sculptorul Muntelui Rushmore, a creat un semnal luminos prin introducerea unor portiuni mari de sticla. Vanturile, ploile si aerul sarat au actionat asupra monumentului cauzand atat o deplasare a structurii, cat si o distrugere a invelisului exterior.
Programul de reparatii, initiat in 1983, a avut in vedere repararea tuturor acestor pagube. Au fost inlocuite placi, au fost fixate noi garnituri si nituri si statuia a fost curatata inlaturandu-se sapte straturi de vopsea cu care a fost invelita de-a lungul anilor. A fost, de asemenea, corectata alinierea capului si conectat cadrul care sustine bratul drept, iar torta si flacara complet inlocuite. S-a avut in vedere si imbunatatirea serviciilor pentru turisti: lumini, lifturi de sticla, sistemul de ventilatie. Evenimentele tragice de la 11 septembrie au dus insa la interzicerea accesului in statuie, pentru o vreme, dar ea continua sa arate celor care o privesc o cale spre lumina si libertate semanand speranta in sufletele tuturor.
IRINA STOICA
Comentarii