„Saracii” vandali, daca ar fi stiut ca numele lor va deveni emblema pentru distrugerile absurde facute operelor de arta, poate s-ar mai fi domolit. Spun „saracii” pentru ca, in realitate, nu vandalii au pricinuit Romei cele mai mari pagube (anul 455), ci vizigotii (anul 410). Dar despre asta vom vorbi cu alt prilej. In acest context vom aborda doar barbariile comise de psihopati sau de infractori cu tot felul de idei belicoase, uneori in idealuri asa-zis culturale. As incepe, in mod subiectiv, cu „Venus cu oglinda”, una dintre capodoperele marelui maestru al barocului spaniol, Diego Velázquez, faurita intre 1647 si 1651.
Panza mai poarta porecla de „Venus Rokeby”, pentru ca a fost gazduita la resedinta Rokeby Park, Anglia, intre 1813 si 1906. Expusa ulterior la National Gallery (Londra), capodopera a fost atacata in 1914 de sufrageta Mary Richardson, o luptatoare pentru dreptate si drepturile femeilor, originara din Canada. Individa a patruns in galerie si a ciopartit panza cu un cutit de bucatarie. Fusese o razbunare pentru arestarea sefei sufragetelor, E. Pankhurst, cu o zi mai devreme (9 mai 1914). Infractoarea a facut sase luni de inchisoare (maximum conform legii de atunci), dar a declarat ca nu regreta gestul. Se stie ca feministele epocii nu suportau nudurile de femeie.
Dumnezeiasca realizare in marmura a lui Michelangelo, „La Pietá” (1499), azi in Basilica Sf. Petru, Vatican, a fost atacata miseleste de ungurul Laszlo Toth (stabilit in Australia), la 21 mai 1972. Acest cretinoid a lovit magnifica sculptura de cincisprezece ori, cu un ciocan geologic. In timp ce distrugea mana si chipul Fecioarei, Toth striga: „Eu sunt Iisus Christos!” Mana Fecioarei a fost restaurata destul de usor, dar pentru bucata de nas sparta s-a prelevat o bucatica din spatele statuii. Toth nu a fost judecat, ci a fost inchis intr-un balamuc italian, apoi „returnat” Australiei, unde n-a facut parnaie, ci a devenit chiriasul altui ospiciu.
Impresionanta capodopera a lui Rembrandt, „Rondul de noapte” (1642), cu dimensiunile de 3,63 x 4,37 metri, a fost vandalizata de doua ori. In 1975, profesorul somer Rijk a taiat de mai multe ori, in zig-zag, celebra panza. Urmele se mai vad de aproape. Atacatorul s-a sinucis un an mai tarziu. In 1990, un alt mizerabil a aruncat acid asupra „Rondului de noapte”, dar din fericire nu a deteriorat decat vopselele, nu si panza. Paznicii aruncasera prompt cu apa asupra zonelor cu acid, iar restaurarea a fost reusita.
Ce o fi fost in mintea faptasului, pentru ca lucrarea reprezinta numai garda civica a Amsterdamului (la comanda careia fusese facuta) din acel an? Dar capodopera aceluiasi maestru, „Danae” (1636), a fost atacata de un schizofrenic in 1985, si cu acid sulfuric, si cu cutitul. Nevinovata mama a lui Perseu (figura este a amantei lui Rembrandt, Geertije Dircx, dar initial fusese a sotiei Saskia) a suferit multe stricaciuni si abia in 1997 expertii de la Ermitaj au finalizat restaurarea.
Nici Leonardo da Vinci n-a scapat. Creatia sa in carbune si creta, intitulata „Fecioara, Pruncul, Sf. Ana si Ioan Botezatorul” (1500) a fost scrijelita cu o baioneta de un nebun, in 1987. Pentru ca aceasta lucrare sa nu „plece” din Anglia, publicul vizitator a donat, in cateva luni, 800 de mii de lire sterline pentru National Gallery London (era anul 1962). Un gest interesant, nu-i asa? In episodul urmator vom vedea ca nici Picasso n-a fost scutit de actiunea unor criminali ai operelor de arta.
PAUL IOAN
Comentarii