Mai avem un prieten bun în Siberia. Dar, spre deosebire de Dostoievski si Soljenitîn, „turisti” prin Gulaguri în epoci diferite, „împodobiti” cu catuse si plesniti de temperaturi neacademice, Victor Katiusnik cunoaste Siberia ca om liber. Nascut în 1967 la Krasnoiarsk, acest artist si fizician de marca al Rusiei moderne picteaza cu veselia cu care altii înoata prin talazurile unei sticle de vodca avand grade de colonel plin. Caci acest talentat creator de basme vizuale degaja un optimism specific intelectualului care nu prea mai crede în altii, dar crede în sine. Crede ca zambetul povestilor sale, avand pe post de amfitrion un mosulica caruia i-am putea spune „Gerila siberianul”, are darul de a salva ceva foarte important pentru fiecare dintre noi: copilaria.
Inginer mecanic, fost marinar, actual fizician si filosof al materiei, Victor Katiusnik face arta de douazeci de ani. Si în acest domeniu este plurivalent: picteaza pe panza si panel de lemn, sculpteaza în os si lemn si executa gravuri în cupru. Un om ultradotat, a carui imaginatie debordanta te fascineaza de la prima întalnire. Din pacate pentru marele public, lucrarile sale au ajuns din expozitii direct în colectii particulare. Dar expozitiile sale virtuale raman sa încante pe amatorii de frumos.
Omul binedispus este personajul principal. Este surprins fie în copilarie, fie la batranete, dar mereu pus pe sotii în situatii dintre cele mai surprinzatoare. Multe dintre scenele sale par preluate din folclorul rus, unde muritorii se distreaza cot la cot cu personajele de basm. Atmosfera din majoritatea lucrarilor principale ne aduce aminte de sezonul dominant în Siberia, si anume iarna. Baloane de zapada fina formeaza adesea ambianta generala, însa voia buna nu are decat temperaturi înalte.
Un taraf improvizat din trei instrumentisti canta pentru o nunta pierduta în zare, dar numai unul poarta o suba ruseasca precum locuitorii tundrei. Ceilalti parca se afla pe alt meridian si olecuta de vodca a anulat razboiul cu frigul. O alta gluma a artistului ne prezinta un fel de Don Quijote de Krasnoiarsk, beat crita si tragandu-si catarul de limba, la propriu. Numai ca gluma merge mai departe si adevarul despre încapatanarea animalului iese lesne la iveala, caci este vorba despre o „ea”.
Una dintre cele mai reusite alegorii ale noului val de lucrari ale lui Katiusnik este cea în care ne apare un Mos Craciun calatorind spre noi dinspre… Jurrasic. La sareta sa cu echilibru antigravitational sunt înhamati cativa dinozauri, si ei surazand pentru ca sunt folositori si nu mai sperie pe nimeni. Totul este învaluit într-o ceata care topeste epocile istorice. Renii povestilor nordice si-au gasit nasul în brontozaurii cu gat de girafa. Dragostea apare timida la acest pictor-poet si doar prin mesagerul Amor calare pe un cocos artagos. Arcul sagetii sale este cornul Lunii, iar înaripatul striga din rasputeri pentru a dezmetici oamenii cand se crapa de ziua. Si acelasi personaj pitoresc, mosneagul vanjos cu o chelie socratica, parcurge marile pasind pe doua butoaie si lovind cu lopata într-un castel de nisip. Sa fie vreo lupta de clasa la mijloc?
Umorul lui Katiusnik nu cunoaste nici un fel de oprelisti. Pe langa zambetul sanatos si inteligenta cu care zamisleste o lume a veseliei imperturbabile, artistul are marele merit de a ocoli comercialul si facilul. Este un original pana-n maduva oaselor si nu cauta succesul de casa cu lumanarea. Si totusi, pictura nu este un simplu hobby pentru acest inginer care nu uita sa fie copil si atunci cand cotrobaie prin misterele materiei care a inventat viata doar pe Pamant.
PAUL IOAN
Comentarii