WILLY BRANDT doua biografii

          Un nou fragment in exclusivitate din lucrarea „Servicii secrete straine” (vol. 2), de M.

          Un nou fragment in exclusivitate din lucrarea „Servicii secrete straine” (vol. 2), de M. Ureche si A. Rogojan, Ed. PACO, (2000)
          
           Anul electoral 1998 a adus în atentia opiniei publice din Germania controversatele istorii de spionaj în care a fost si ar mai putea fi implicat Partidul Social Democrat German. Biografia, oficialã si cea secretã, a lui Willy Brandt, liderul social-democrat german cel mai proeminent, oferã cititorului suficiente elemente pentru o judecatã dreaptã a lucrurilor, în deplinãtatea contextelor istorice.
          
          BIOGRAFIA OFICIALÃ
           S-a nãscut în 1913, în localitatea Lubeck din Germania. Dupã absolvirea liceului din Joanneum, colaboreazã la diferite gazete si lucreazã la o firmã de transporturi navale. În anul 1933, emigreazã în Norvegia si renuntã la cetãtenia germanã. Studiazã istoria si jurnalistica. În perioada 1940-1945 publicã multe articole în presa suedezã, fiind în legãturã strânsã cu miscãrile de rezistentã din Germania si Norvegia. Dupã rãzboi, îsi redobândeste nationalitatea germanã. Devine atasat de presã al reprezentantei norvegiene de la Berlin. Lucreazã pentru Partidul Social-Democrat German.
          
           1949-1957: membru al Parlamentului RFG.
           1950-1960: membru al „Abgeornetenhaus von Berlin”;
          1955-1957, este presedintele acestei asociatii;
           1957-1966: primarul orasului Berlin;
           1958-1963: presedinte al Confederatiei Germane;
           1962: vicepresedinte al Partidului Social-Democrat German; 1966-1974: cancelar al Republicii Federale Germania; 1974: presedintele Internationalei Socialiste
           Willy Brandt a murit în anul 1992.
          
          BIOGRAFIA SECRETÃ
           1933 – Willy Brandt (Karl Herbert Frahm), racolat de Jurgen Kuczynski, unul dintre fondatorii retelei sovietice de spionaj „Orchestra Rosie”, pleacã din Germania în Suedia, activând în slujba Cominternului si a serviciilor secrete sovietice. Ofiterul de legãturã al lui Kuczynscki era Serghei Besonov (GRU)
           1936 – Willy Brandt si Herbert Wehner („Karl Funk”) participã, în Franta, la lucrãrile Frontului Popular, aliantã prosovieticã aflatã la putere. În aceastã perioadã a „tineretii revolutionare”, Brandt realizeazã strânse legãturi cu Walter Ulbricht, viitorul presedinte al Consiliului de Stat al RD Germanã.
           1941 – Devine ajutorul lui Wehner pentru conducerea filialelor scandinave ale „Orchestrei Rosii”, Brandt va fi omul de bazã al lui Wehner pânã în anul 1945 la terminarea rãzboiului. A folosit mai multe identitãti conspirative fabricate de GRU: Willy Flamme, Karl Martin, Gunnar Gassland, Gunnar Weber. Aceeasi misiune o are si Bruno Kreisky, viitorul cancelar al Austriei.
           În perioada 1941-1945 a scris peste o sutã de articole si 12 cãrti de propagandã pro-comunistã si pro-sovietiocã. Într-o brosurã, ulterior retractatã, intitulatã „Der Zweite Weltkrieg” („Al doilea rãzboi mondial”, publicatã în 1945) el avea sã afirme: „În Europa de Est reconstructia se sprijinã foarte solid pe Uniunea Sovieticã. În Polonia au început mari reforme. De asemenea în Cehoslovacia. În Bulgaria, România si Iugoslavia noile guverne se sprijinã pe miscãrile întãrite ale muncitorilor si tãranilor. Relatiile sociale si politice par a se dezvolta în acelasi fel în Austria si Ungaria.”
          Rapoartele secrete ale Ambasadei SUA la Stockholm fac referiri la relatiile strânse întretinute de Brandt cu doamna Kollantai, ambasadoarea URSS (cfr. V.Draht, „Willy Brandt, prisoner of his post”, Nelson & Sons, 1975, pag.107).
          Willy Brandt este indispensabil GRU în Germania în anul 1948, anul blocadei Berlinului, motiv pentru care se va întoarce în zona de ocupatie occidentalã. Va fi urmat, în 1955, de Leopold Bauer, care între anii 1966-1972 va fi tot timpul lângã Willy Brandt, având grijã sã fotocopieze si sã transmitã în Est toate documentele secrete din mapa ministrului de externe si ulterior a cancelarului Willy Brandt.
          Leopold Bauer poate fi considerat predecesorul si, timp de doi ani, 1970-1972, dublura lui Gunther Guillaume, consilierul personal al cancelarului, arestat la 24 aprilie 1974 si schimbat în 1981 cu un agent arestat în Est.
          Egon Bahr, un apropiat colaborator al lui Willy Brandt, ministru de externe în cabinetul sãu si omul care, mai bine de douã decenii, a jucat un rol important în relatiile RFG cu URSS, a fãcut si el parte din echipa serviciilor secrete sovietice.
          Despre Willy Brandt se afirmã cã a fost „o umbrelã protectoare” pentru spionii estici, deoarece alte douã cazuri sunt legate de numele sãu: Horst Baerensprung si Hans Hirschfeld, ambii avertizati la timp pentru a putea sã fugã în R.D. Germanã.