Singurul oras din lume asezat pe doua continente, Istanbulul, a fost intemeiat, dupa cum spune legenda, in anul 667 i.Hr. A cunoscut, rand pe rand, controlul persilor, a grecilor, a romanilor si, dupa siruri de lupte, Imparatul Constantin l-a reconstruit din temelii, i-a dat numele sau – Constantinopol – si l-a declarat, in anul 330, capitala Imperiului Roman. Dupa ce imparatul Theodosius I a impartit Imperiul intre cei doi fii ai sai, orasul a ramas capitala Bizantului. Turcii l-au cucerit in 1453 si de atunci este cunoscut sub numele de Istanbul ramanand capitala a Imperiului Otoman pana in 1923, cand aceasta a fost mutata la Ankara.
In aceasta ipostaza orasul a fost legat si de istoria tarii noastre si dintre amintirile acestei perioade intunecata pentru noi, se detaseaza, prin ceata, inspaimantatoare inchisoare Yedicule, in care multi boieri si-au gasit sfarsitul. Aceasta „Bastilie” a Imperiului Otoman, citadela inexpugnabila, era inaltata in zidul de aparare a orasului, constituind o poarta de intrare in cetate. Zidurile erau inaltate atat pentru siguranta impotriva dusmanilor care veneau dinspre mare, cat si impotriva celor care veneau dispre uscat. Erau doua sectiuni dinstincte, construite in timpul lui Teodosius al II-lea.
Cele dinspre mare erau simple, un singur sir de intarituri. Unele se intindeau de-a lungul Marii Marmara, de la Cornul de Aur pana la Turnul de Marmura. Aveau o inaltime de 12-15 metri, 150 de turnuri si opt porti. Celelalte se inaltau de-a lungul Cornului de Aur, pe o lungime de cinci kilometri, aveau 100 de turnuri si 14 porti. Ruinate de vreme, inalta inca spre cer ramasitele stralucirii de odinioara.
Zidurile de uscat, ceva mai bine conservate, se desfasoara intre Marea Marmara, respectiv Turnul de Marmura, si Cornul de Aur. Ultima portiune dinspre Cornul de Aur a fost adaugata de imparatul Manuel al II-lea Comnenus. Au existat ziduri ridicate de Septimius Severus si de Constantin cel Mare, dar acestea au fost inlocuite de cele ale lui Teodosius al II-lea.
Zidurile de uscat erau alcatuite din cateva siruri. Cele interioare aveau 13 metri inaltime, 3-4 metri grosime, 96 de turnuri de cate 15-20 metri inaltime. Zidurile exterioare erau inalte de 8 metri, aveau o grosime de aproximativ 2 metri si 96 turnuri de 15-20 metri inaltime. In fata acestora se afla santul, cu o latime de 18 metri si o adancime de 7 metri. In timpul asalturilor era umplut cu apa.
Zidurile erau construite din blocuri de piatra si caramida rosie si intrarea in oras se faceau prin 10 porti-citadele. Dintre portile orasului cele mai cunoscute sunt Poarta lui Adrian, Topkapi, poarta prin care au intrat turcii in 1453 si Yedikule sau Poarta de Aur. Aceasta din urma este o structura partial bizantina, partial romana. Zidurile inchid o incinta cu cinci laturi, o curte mare si ruinele unui minaret in centru. Aici nu a fost niciodata un palat in adevaratul sens al cuvantului. A existat un arc de triumf ridicat in anul 390 de Theodosius I. Arcul era numit „Poarta de Aur” si avea trei intrari dintre care cea din mijloc era mai larga decat celelalte doua. Theodosius al II-lea a adaugat aici patru turnuri, transformand locul intr-o citadela.
In secolul al XV-lea, sultanul Mehmet al II-lea i-a adaugat alte trei turnuri si citadela a slujit mai intai ca trezorerie si apoi ca inchisoare. In dreapta intrarii principale se afla „Turnul Ambasadorilor” in care erau inchisi reprezentantii tarilor aflati in razboi cu Imperiul Otoman. Multi dintre acestia si-au zgariat cu unghiile numele pe ziduri, stiind ca nu vor mai vedea niciodata lumina Soarelui. Turnul din stanga reprezenta o inchisoare si mai temuta. Aici a fost executat, in 1622, Sultanul Osman, in varsta de 17 ani. In inchisoarea Yedikule au fost aruncati, din aprilie pana in iulie 1714, Sfintii Martiri Brancoveni, domnitorul Tarii Romanesti si cei patru fii, Constantin, Stefan, Radu si Matei care impreuna cu sfetnicul Ianache au fost mutati in alta inchisoare si executati la 15 august in piata Iali Kiosk.
IRINA STOICA
Comentarii