Istoria orasului Zagreb incepe pe doua dealuri. Doua dealuri aproape gemene: Kaptol si Gradec. Aici s-au stabilit in Evul Mediu o multime de negustori si meseriasi facând sa prospere zonele respective. In 1094 in Kaptol a fost infiintata o dioceza. Localitatea a inceput sa fie populata de tot mai multi preoti si oficialitati eclesiastice, iar dealul a fost presarat cu biserici. De aici numele Capitulum – Colegiu de preoti, iar munca sustinuta a acestora si-a pus puternic amprenta pe viata de fiecare zi a oamenilor care au transformat mica asezare intr-o gradina infloritoare.
Anul 1094 constituie prima mentionare a orasului, inceputul unei istorii de aproape 1000 de ani. Cealalta asezare, Gradec, despartita de Kaptol printr-un mic pârâu, Medeveëaak, si-a dezvoltat in mod deosebit comertul si a primit Bula de Aur, fiind declarata de regele Bela al IV-lea, in 1242, oras liber. In 1250 cele doua localitati au fost unite primind numele „Zagreb”. Legenda spune ca numele orasului vine de la o intâlnire dintre vicerege si o tânara care statea lânga o fântâna. Inaltul oficial i-a strigat „Manduëo, zagrab”, cuvântul insemnând in principal „galeata” dar si „lopata”. Fântâna a primit numele fetei „Mandusevaa” si multi dintre cei care vin aici arunca un ban in ea pentru a fi ajutati de soarta sa se intoarca in frumosul oras. Acesta a fost cunoscut si sub numele de Agram, intre 1526-1918, timp in care s-a aflat sub stapânire austriaca. In 1918 a fost inclus in Regatul sârbilor, croatilor si slovenilor iar din 1990 este capitala Croatiei.
In ciuda cutremurelor, dintre care cel din 1880 a fost cumplit, si a distrugerilor aduse de razboaie, orasul se mândreste cu o multime de statui, biserici, palate, teatre, monumente mai noi si mai vechi. Unul dintre acestea este Parcul cu Gradina Zoologica, fondat in 1790 de episcopul Maksimilijan Vthovec, si considerat cel mai mare parc de acest fel din Europa de sud-est.
Dintre vechile edificii religioase, o buna parte au fost ruinate de-a lungul anilor dar Kaptolul ramâne inca Dominat de Catedrala Adormirii Maicii Domnului, o constructie gotica inaltata pe locul unui asezamânt mai vechi distrus de tatari. Pot fi amintite o multime de alte asezaminte de acest fel dar nu trebuie uitata biserica Sfântul Marcu din Gradec al carui portal este considerat o adevarata capodopera iar intreaga zona din jur este impodobita cu statui de Ivan Mestrovia. In apropierea bisericii, in piata cu acelasi nume, a fost executat, asa cum spune legenda Matija Gubec, celebra capetenie a rascoalei din 1573 rascoala, inecata in sânge.
Nu trebuie uitata nici monumentala cladire a Teatrului National Croat, inaltat in 1894-1895 de doi arhitecti vienezi Hellmer si Fellner, sau multimea muzeelor. Astfel Muzeul de Etnografie ofera vizitatorului peste 60.000 de exponate traditionale: unelte taranesti si nu numai, blanuri, arme, obiecte de metal si ceramica. Muzeul de Arta si Mestesuguri, realizat dupa desenele arhitectului H. Bolle, Galeria de Arta Contemporana, Pavilionul Artelor, Muzeul Mimara sau Muzeul Orasului expun de asemenea opera de arta deosebit de valoare.
Gradina Botanica, fondata de Antun Heinz in 1889, este realizata intr-o combinatie de parc englezesc, salbatic in aparenta, si stilul geometric perfect al gradinilor frantuzesti. Bibliotecile, universitatea, Academia fac din Zagreb un oras al culturii asa cum statuile, bulevardele inflorite, fântânile si copacii fac din el un oras al frumusetii senine. Istoria zbuciumata a cetatii este insa admirabil evocata de vechile ziduri de piatra care il inconjurau odinioara. Datând din vremuri vechi ele isi etaleaza inca Poarta de Piatra, imortalizata in multe opere literare, ca un simbol al trainiciei tarii.
Aceasta a inlocuit o veche poarta de lemn care a ars in intregime in 1731. Conform insa unei alte vechi legende, icoana Sfintei Fecioare cu Pruncul a scapat complet neatinsa, fiind gasita a doua zi in gramada de cenusa. Icoana exista inca si este obiectul unei adoratii nedisimulate a credinciosilor. Incarcat de legenda orasul Zagreb isi continua viata sa pe care incearca s-o ancoreze in tumultul prezentului.
IRINA STOICA
Comentarii