Suvitele de par îsi pastreaza culoarea si consistenta timp de zeci de ani si chiar multe secole. Iar daca maiestria celor care coafeaza parul doamnelor – ea însasi o arta autentica – nu poate fi supusa probei timpului pe termen lung, obiectele create din acest material realmente pretios pot fi încadrate în performante în sfera esteticului uimitoare.
Arta realizata din par – o traditie din secolul al XIX-lea în care pletele erau împletite si buclate într-un soi de bijuterii insolite, pentru a semana de pilda cu petale de flori sau erau chiar macinate pentru a fi folosite în pigmenti – ramâne înghetata în timp.
Aceasta arta a parului îsi are însa radacinile în secolele al XVII-lea – al XVIII-lea, când mortalitatea infantila era ridicata, conform unui eseu scris de Karen Bachmann: „Pastrarea parului pentru utilizarea sa ulterioara în bijuterii sau în alte mestesuguri comemorative (cum ar fi confectionarea de coroane de flori) era obisnuita. Dar abia în epoca victoriana cultul mortilor a devenit aproape o manie în Marea Britanie.”.
Acest lucru, adauga autoarea, a fost stimulat de însasi Regina Victoria, care a condus Imperiul Britanic în perioada 1837-1901: „În 1861, iubitul ei sot, Printul Consort Albert, a murit, dupa care regina a intrat într-un doliu formal care a durat tot restul vietii ei. Acest lucru a încurajat o moda pentru doliu în cultura populara de pe ambele maluri ale Atlanticului, care a persistat pâna la începutul secolului al XX-lea. Victorienii erau si excesiv de sentimentali. Arta parului care putea fi folosit pentru a evoca o persoana iubita, în viata sau nu, îmbina perfect moda doliului cu sentimentele umane.”.
Lucrarile de arta a parului transmit un sentiment aparte de intimitate, deoarece multe erau destinate sa fie purtate pe corp sau expuse în casa. Unii oameni foloseau parul „macinat” ca pe un fel de pigment cu care pictau o scena de doliu sau pe reversul bijuteriilor atasau o su-vita din parul persoanei vizate, purtata aproape de inima.
Astfel de obiecte s-au alaturat altor ritualuri ale durerii din secolul al XIX-lea, care erau atât populare, cât si obligatorii, inclusiv rochii de doliu, precum si portrete postume ale celor pierduti.
Totodata, din punct de vedere istoric, arta parului era si înca mai este implicata în confectionarea unor „suveniruri” pentru prieteni si chiar arborele genealogic al unor familii mai elevate. Un asemenea exemplu: fotografii de familie încadrate de coronite de par, la fel de valoroase din punct de vedere afectiv ca imaginea-portret în sine.
Vorbim despre o forma insolita de arta, însa, oarecum paradoxal, chiar numele artistului „supravietuieste” doar rareori. Se presupune ca majoritatea lucrarilor de arta a parului au fost realizate de femei; cartile despre podoabele si „obiectele de lux” ale doamnelor au oferit instructiuni alaturi de alte mestesuguri de salon victorian, cum ar fi lucratul cu acul sau confectionarea florilor de ceara.
O tehnica, cunoscuta sub numele de lucru pe paleta, presupunea ca parul sa fie tesut într-un model, apoi taiat cu sabloane în forme. Munca la masa, pe de alta parte, însemna ca parul sa fie împletit în bijuterii sau suveniruri.
O editie din 1867 a unui ghid de arta a parului afirma: „Persoanele care doresc sa pastreze si sa teasa în suveniruri durabile parul tatalui, al mamei, fratelui, al copilului se pot bucura de avantajul si satisfactia inexprimabile de a se sti întotdeauna ca materialul propriei lor lucrari este parul real al celor iubiti si plecati”.
În principiu, nu ne deranjeaza sa purtam un pulover de lâna, asa ca de ce o femeie sa nu poarte o rochie din par uman? Kim Do din Vietnam a creat o capodopera bizara din nu mai putin de un milion de metri de par uman, adunat de la 54 de persoane diferite, vopsit si cusut împreuna, cu parul castaniu mai deschis creând pe fata forma unui dragon.
Iar daca o rochie facuta din par uman nu pare suficient de ciudata, un alt artist i-a adus un omagiu presedintelui american Barack Obama cu o sculptura facuta tot din par. Coaforul Huang Xin a sarbatorit vizita lui Obama în China modelând o minisculptura portret al acestuia, folosind lipici fierbinte si o cantitate impresionanta de par uman vopsit…
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii