Biserica Domneasca din municipiul Ploiesti, cu hramul Sfintii Apostoli Petru si Pavel, este cel mai vechi lacas de cult din oras.
Monument istoric, edificiul a fost ctitorit în anul 1639 de domnitorul Matei Basarab, în urma victoriei obtinuta de acesta împotriva lui Vasile Lupu, în 1637. Din vechea biserica, din 1639, s-au mai pastrat zidurile laterale si din spate, de o grosime impresionanta.
Situata în partea de nord a orasului, lânga râul Dâmbu, biserica a fost ridicata pentru a rasplati orasul din care Mihai Viteazul îsi recrutase multi osteni. Traditia spune ca aici existase un schit de maici, lânga care domnitorul îsi instalase tabara. In jurul bisericii s-a dezvoltat orasul si un prim cimitir.
Inundatiile, cutremurele, razboaiele si trecerea timpului si-au pus amprenta asupra monumentului, care a suferit numeroase reparatii si restaurari. O prima lucrare de acest fel a avut loc în 1742, prin grija negustorului Avram Brasoveanul si a sotiei sale, Ilinca.
Urmatoarea renovare a fost realizata în 1879 cu sprijinul regelui Carol I, o alta în 1943, dar facuta partial pentru eliminarea avariilor produse de cutremurul din 1940, si apoi restaurarile din 1971, 1978 si cea din 1984, în care a fost înlocuit cu tabla zincata acoperisul de sindrila, distrus de un incendiu.
Biserica este conceputa dupa un plan dreptunghiular alungit, terminata cu o singura absida poligonala în rasarit. Este împartita în: Altar, naos, pronaos si pridvor. Stâlpii pridvorului, la origine octogonali, sunt acum închisi cu ferestre, devenind aproape rotunzi si pierzându-se în grosimea zidului. Pronaosul este acoperit cu o calota sferica, peste care a fost cândva o clopotnita cazuta, probabil la un cutremur.
Pronaosul este despartit de naos printr-un perete, în mijlocul caruia se afla un arc în grosimea zidului. Exteriorul este împartit în doua registre cu ocnite inegale, separate printr-un brâu din trei ciubuce paralele, prinse între doua siruri de colturi. In interior se remarca tabloul votiv reprezentându-l pe Matei Basarab.
Biserica pastreaza multe obiecte de pret, printre care sabia de lupta a voievodului ctitor si un potir de argint din 1639, carti sfinte si icoane, dintre care se remarca icoana Maicii Domnului cu trei mâini.
Curtea este înierbata si plina de flori, iar gardului i s-a adaugat o poarta maramuresana din lemn, ridicându-se si o troita în cinstea Eroilor Neamului.
IRINA STOICA
Comentarii