Aflata in centrul municipiului Iasi, pe celebra strada Stefan cel Mare, Manastirea Sfintii Trei Ierarhi este inconjurata de alte biserici vestite ale Moldovei: Sfantul Neculai Domnesc, Biserica Sfantul Sava, Catedrala Mitropolitana, toate deosebit de frumoase si incarcate de istorie.
Biserica, bijuterie arhitecturala recunoscuta in intreaga lume, este ctitorie a voievodului luminat si recunoscut pentru actele sale de profunda credinta, Vasile Lupu (1634-1653). Lucrarile s-au desfasurat intre 1635-1639, asezamantul fiind sfintit de Mitropolitul Varlaam in 1639. In aceeasi perioada a fost ridicata si Sala Gotica slujind esential drept trapeza.
In 1650 navalesc tatarii care dau foc orasului si biserica are mult de suferit dar este restaurata de domnitor in acelasi an. In anii care au urmat biserica a suferit noi stricaciuni si incendii si, fiind inchinata unei manastiri de la Muntele Athos a fost lasata multa vreme in parasire. In secolul al XIX-lea se iau serioase masuri pentru mentinerea monumentului care fusese avariat si de cutremurele din 1802 si 1827.
Intre 1882 si 1904 se fac serioase reparatii si restaurari conduse de arhitectul francez André Lecomte de Nouy. Controversatul arhitect a reusit sa nu altereze exteriorul, restaurarile sale referindu-se cu precadere la interior.
Biserica a fost construita dupa un plan trilobat cu pridvor, pronaos, naos si Altar. Intrarea in pridvor se face prin doua usi incadrate in chenare dreptunghiulare, deasupra fiecareia fiind cate o icoana lucrata in mozaic. Cele trei ferestre mari lumineaza bine incaperea. Usa de la intrare in pronaos este incadrata de doua rame mari dreptunghiulare. Pe peretii laterali ai pronaosului sunt doua nise in care au fost inmormantati, in partea stanga Vasile Lupu si familia sa, iar in dreapta Dimitrie Cantemir si Alexandru Ioan Cuza.
Naosul este despartit de pronaos prin trei arcade sprijinite pe doua coloane cu capiteluri patrate iar deasupra lui se ridica un tambur cilindric. In partea dreapta a naosului exista o nisa sculptata in care, in 1641, au fost depuse moastele Cuvioasei Parascheva, care in 1889 au fost duse la Catedrala Mitropolitana. Astazi insa aici se afla un fragmernt din moastele Sfantului Ierarh Vasile cel Mare, daruite in 1650 voievodului Vasile Lupu de Patriarhul Macarie al Antiochiei. In 1642 biserica a fost pictata de mari mesteri rusi: Sidor Pospeev, Deico Iacovlev si Pronca Nichitin, care au lucrat cu pictori moldoveni ca Nicolae si Stefan Zugravu, dar pictura a fost distrusa de vreme.
Odata cu restaurarile de la sfarsitul secolului al XIX-lea biserica a fost repictata de pictori francezi. Remarcabile si ex-trem de rar intalnite ca sistem de realizare in alte biserici sunt icoanele in mozaic, atat cele de pe catapeteasma, cat si cele din nisa rezervata Sfintelor moaste. Exceptional este faptul ca toate componentele acestora, respectiv miile de placute colorate sunt mici, de dimensiunea apropiata unui bob de mazare si sunt atat de bine legate intre ele incat cu greu iti dai seama ca nu e vorba de o pictura obisnuita.
Deosebit de frumoase sunt lampadarele de bronz. Ele primesc insa un plus de fumusete prin ornamentarea lor cu oua de strut invelite partial in margele. Mobilierul de lemn a fost daruit de regele Carol I si Regina Elisabeta.
Ceea ce contribuie insa din plin la frumusetea si faima acestei biserici facand-o unica in lume este broderia de piatra care o imbraca de jos si pana la cele doua turle asezate fiecare pe cate o baza patrata si una stelata.
In afara ferestrelor, exteriorul este impodobit cu 30 de registre de elemente decorative care nu se repeta. Elementele sunt sculptate in marmura de Albesti si fixate cu plumb topit, sunt foarte variate: turcesti, arabe, georgiene, armene, persane, rusesti si traditionale romanesti creand un tot unitar extrem de echilibrat, adevarata dantelarie.
Manastirea a reprezentat de la inceput o vatra de cultura aici fiind deschis Colegiul Vasile Lupu in 1640, scoala care a stat la baza Academiei Domnesti si tot aici a functionat o tiparnita in care in 1643 a fost tiparita „Cazamia” – Carte romaneasca de invatatura” – prima carte in limba romana.
IRINA STOICA
Comentarii