Nevoia omului de a-si asigura si un alt fundal sonor decat cel oferit de mediul inconjurator este la fel de veche precum existenta ca fiinta rationala. La inceput constand doar in ritmuri simple, primitive, muzica a evoluat apoi in forme din ce in ce mai complexe, ajungandu-se in numeroase genuri la perfectiune, atat componistica, cat si interpretativa. Meloterapia se situeaza indiscutabil la loc de frunte intre tratamentele complementare prin arta si isi are originile cu mult timp in urma. De milenii, calugarii tibetani folosesc cantecele lor speciale in acest scop, avand credinta ca si cea mai mica modificare a frecventelor undelor sonore emise poate influenta activitatea organelor interne.
In lumea antica, egiptenii incercau sa combata insomnia prin muzica de cor, iar grecii, in sunete de trompeta, isi ingrijeau bolnavii cu traume psihice, dar si – poate greu de crezut astazi, dar real – pe cei suferinzi de radiculita (inflamatia unui traiect nervos), lumbago ori sciatica. Pitagora a creat chiar o teorie despre alcatuirea muzical-numerica a cosmosului, dupa care a trecut la recomandarea meloterapiei in optimizarea diverselor stari sufletesti. La scoala sa, dimineata cursurile incepeau cu un cantec (pentru activarea mintii, dupa somn) si se incheiau seara cu un altul (de asta data pentru calmare si relaxare, in vederea odihnei de noapte).
Convingerea ca muzica are virtuti terapeutice a fost intarita de multe genii. Marele Shakespeare spunea: „Muzica dulce are o asemenea putere, incat, ascultand-o, necazurile inimii si grijile ucigatoare adorm si mor”. Filosoful Friedrich Nietzsche considera ca: „fara muzica, intreaga omenire ar fi intr-o imensa eroare”.
Cum actioneaza?
Efectul benefic al muzicii se observa in principal asupra comportamentului psihic. Dar, actionand prin intermediul sistemului nervos central (cel care conduce, controleaza si coreleaza toate sistemele organismului), se manifesta in mai mica masura si indirect, si asupra unor functii somatice, cum ar fi circulatia, respiratia, digestia, secretia endocrina.
O muzica adecvata poate fi utilizata ca analgezic si antianxiolitic, deoarece stimuleaza secretia de endorfine (substante asemanatoare morfinei, cu efect similar, dar cu intensitate redusa). De altfel, medicii folosesc din ce in ce mai mult meloterapia in saloanele spitalelor, in salile de operatie, de nastere, in cabinetele stomatologice pentru a diminua durerile si temerile pacientilor.
Influentele pe care le exercita asupra psihicului fac din muzica o excelenta tehnica de relaxare: ne poate elibera de stres, de tensiunea nervoasa, de angoase, sau poate alunga starile de insomnie. Piesele alese in acest scop trebuie sa fie bogate in sunete grave. Efecte uimitoare par sa aiba si inregistrarile cu trilurile pasarelelor, cu fosnetul padurii, cu zgomotul valurilor marii etc.
MIHAELA VLAD
Comentarii