Calatorie în lumea dragonilor

          1) Sfântul Andrei
          
           Astazi 30 noiembrie crestinii îl praznuiesc pe Sfântul Apostul Andrei, cel Întâi Chemat. Pentru noi, românii, sarbatoarea este cu atât mai importanta cu cât Sfântul Andrei este ocrotitorul tarii noastre.

          1) Sfântul Andrei
          
           Astazi 30 noiembrie crestinii îl praznuiesc pe Sfântul Apostul Andrei, cel Întâi Chemat. Pentru noi, românii, sarbatoarea este cu atât mai importanta cu cât Sfântul Andrei este ocrotitorul tarii noastre. Asa cum aflam din cartea preotului Nicolae Barbu, sfântul s-a nascut în Betsaida fiind fiul lui Iona si fratele lui Petru. Ucenic al Sfântului Ioan Botezatorul, el a fost primul dintre cei 12 apostoli care l-a urmat pe Iisus Hristos. Renuntând la meseria de pescar el asista la Patimile, Rastignirea si Învierea lui Iisus si propovaduieste credinta crestina în Bitinia, la Marea Neagra în partile Propontidei si Calcedonului, Bizantului, Turciei, Macedoniei pâna la Dunare si în Dobrogea Pontica, Dobrogea de astazi, fiind considerat parintele spiritual al românilor. Împrastie pretutindeni credinta crestina dar este prins la Patras de Egheat, fratele proconsulului. Este rastignit cu capul în jos pe o cruce în forma de X la 30 noiembrie 87. Moastele sale au fost duse de Sfântul Artenie, în anul 357, la Constantinopol. Mutate apoi la Tesalonic, la Atena, la Patras si în cele din urma la Roma, au fost înapoiate bisericii Greciei la 26 septembrie 1964. În mitologia româneasca s-au format în legatura cu Sfântul Andrei mituri grefate pe culte pagâne. Sfântul a devenit patronul fiarelor salbatice dar si al strigoilor despre care se zice ca apar în noaptea de 30 noiembrie si de care oamenii se apara ungând usile si încuietorile cu usturoi.
           Numele sfântului Andrei s-a conservat în denumirea populara a lunii decembrie „indrea” sau „undrea”. (Irina Stoica)
          
          2) Calatorie în lumea dragonilor
          
           Cunoscutul cercetator al lumilor mai putin cunoscute, Dan Apostol, printre altele muzician, aviator, editor, producator de programe TV, Consilier al Comisiei Europene de Studiu al Fenomenelor Neelucidate, si nu în ultimul rând si colaborator al revistei noastre, este prezent în peisajul cultural românesc cu o noua carte, un fascinant studiu despre Lumea Dragonilor. Autor al unor best-seller-uri, Dan Apostol reuseste performanta de a îmbina exhaustivitatea unei largi culturi enciclopedice cu talentul publicistic, combinatie care are ca rezultat, de data aceasta, un subiect aparte, considerat unul dintre cele mai enigmatice din istoria lumii vii de pe Terra, si anume radiatia si disparitia dinozaurilor. Analizând aceasta lume atât de putin cunoscuta, Dan Apostol ajunge la concluzia ca dinosaurienii au fost o clasa separata, situata la nivelul evolutiei undeva între reptile si mamifere, cum bine observa prefatatorul lucrarii, antropolog dr. Cantemir Riscutia. Numeroase pagini ale acestei fascinante lucrari sunt consacrate analizei credibilitatii cazurilor semnalate de literatura de specialitate si argumentelor pro si contra. Una din ipotezele interesante la care ajunge Dan Apostol în lucrarea sa Lumea dragonilor este cea a supravietuirii pâna în actualitate a unor specii de dinozaurieni terestri, aerieni sau marini. În epilogul cartii, Dan Apostol scrie: Cum ar fi aratat dinosaurienii si planeta noastra daca… Fara extictia de la sfârsitul Cretacicului, continentele Terrei ar fi fost cutreierate, poate, de o faptura bipeda, cu piele lucioasa, cu ochi imensi si un creier destul de mare pentru a-i permite sa-si faureasca un topor de piatra si sa se foloseasca de el cu viclenie si eficienta. Specie dominanta, aceasta fiinta cu trasaturi de reptila, dar având metabolism endotermic, asemanator cu al mamiferelor si al pasarilor actuale, ar fi preferat, probabil, regiunile tropicale, traind în comunitati destul de mari pentru a putea organiza vânatori de ceratopsieni si hadrosauri si a se apara de terapodele carnivore. Dupa cum demonstra paleontologul canadian Dale A. Russell în 1982, acest model de dinosauroid (aflat azi la Muzeul National Canadian de Stiinte ale Naturii din Otawa) este „nu numai foarte plauzibil, dar si foarte probabil”. Ideea elaborarii sale s-a nascut în 1972, când Russell a descoperit pe malul râului Red Deer (provincia Alberta), niste fosile vechi de 75 milioane de ani. Oasele apartineau unui Stenonychosaurus, carnivor biped, înalt de un metru si lung de 2,5 m…” Craniul descoperit de Russell i-a permis cercetatorului sa determine atât marimea creierului cât si o estimativa greutate corporala, si astfel sa obtina indicele de encefalizare (etalon al inteligentei relative). La oameni, ne spune Dan Apostol, coeficientul de encefalizare este de 7,5, iar micul dinosaur, care trebuie sa fi aratat ca în imaginea reprodusa alaturat, dupa un desen realizat de Russell, avea acest coeficient de 0,3, incomparabil mai mare decât al celor mai evoluate mamifere din Cretacic, dar inferior pisicii sau iepurelui actual. Imaginea pe care reuseste sa o propuna Dan Apostol la sfârsitul cartii sale dedicate dragonilor este de-a dreptul tulburatoare: „Indiferent de rata lor de evolutie, dinosauroizii ar fi stapânit continentele Terrei..Dinosaurii, mai bine adaptati climei Cretacicului si rezultati dupa o evolutie care durase deja 150 de milioane de ani (producând exemplare remarcabile) ar fi câstigat cursa pentru inteligenta într-un viitor pe care nu l-au avut, în care hominidele n-ar fi existat si Homo Sapiens nu s-ar fi putut naste.” Este clar, fara disparitia ciudata a dinozaurilor, noi am fi aratat astazi cu totul altfel.