Televiziuni complementare

           Lucrez, de putina vreme, la Comisia Nationala a României pentru UNESCO, un fel de „fereastra” culturala catre lume, care ofera imense posibilitati – daca stii sa te bransezi la fluxul informational care strabate arterele si venele societatii umane. Din cascada de actiuni intelectuale care îmi curge acum pe monitoarele PC-urilor, prin faxuri si telefoane, cel mai puternic suvoi este cel al schimbarii educatiei.

           Lucrez, de putina vreme, la Comisia Nationala a României pentru UNESCO, un fel de „fereastra” culturala catre lume, care ofera imense posibilitati – daca stii sa te bransezi la fluxul informational care strabate arterele si venele societatii umane. Din cascada de actiuni intelectuale care îmi curge acum pe monitoarele PC-urilor, prin faxuri si telefoane, cel mai puternic suvoi este cel al schimbarii educatiei.
           De aceea ma grabesc sa va vorbesc – desi aprilie este luna „olimpiadelor scolare” – despre democratizarea educatiei prin televiziune – mai corect spus: prin televiziune complementara. Ca membru al Consiliului de Administratie al Televiziunii Române am avut de altfel ocazia sa ma întâlnesc cu colegi de la televiziunile teritoriale (Iasi, Craiova, Cluj-Napoca, Timisoara) si în fiecare oras cu „sateliti” ai Televiziunii publice eu am propus colaborarea cu posturile TV si TV –cablu particulare – pentru ca eu cred ca mozaicul audiovizualului românesc are capacitatea sinergica de a realiza mai mult decât poate suma capacitatilor fiecarui post în parte! Asadar, complementaritate nu numai concurenta, în relatiile Societatii Române de Televiziune cu „particularii” Antena 1, PRO TV , Prima TV, Tele 7 abc, cu toti ceilalti emitatori – tocmai pentru a produce si raspândi cultura si civilizatia. Caci imaginati-va ca ne-am propune sa realizam un serial de tele-geografia României, un serial de câteva zeci de ore, în care tara noastra sa fie prezentata pe video cu tot ce are: munti, ape, paduri, orase, cultura, civilizatie. Un document inestimabil pentru toate scolile, pentru toate ambasadele, pentru Internet, de pe care vom putea, în sfârsit, sa ne prezentam asa cum suntem. Or, la un asemenea serial nu poate lucra doar televiziunea publica si SRTV cu o adevarata retea de colaboratori, redactorii si operatorii posturilor TV teritoriale si locale care vor „construi”, fiecare echipa, câte un „capitol”. Si tot despre complementaritate: exclusi din peisajul politic, tinerii încep sa caute brese pentru a-si gasi locul în agora, pentru a-si spune cuvântul. Este vorba despre acest „Club 2020”, asociatie a elitelor tinere, cuprinzând elevi, studenti, sefi de promotie, care se autoconstruieste, încet dar sigur – si vor fi, poate, acesti club-isti, lupii tineri care, curând, vor sti sa împinga România spre locul pe care aceasta tara mare si bogata îl merita.
           Un serial „Junimea” la TVR Iasi (ajutata de alte televiziuni din zona), un altul la Constanta, sub titlul „Dobrogea o Californie a României” (pe care îl va face viitorul Studiou Teritorial Constanta în colaborare, eventual, cu un post TV particular din Tulcea) plus documentarul (în serial) „Dunarea, fluviu al Europei”, plus „Lectia de tele-muzica” – aceste trei creatii fiind efectiv material didactic de cea mai mare utilitate pentru elevi. Complementaritate – acesta este cuvântul – si Consiliul National al Audiovizualului este institutia care poate pune în lege cu adevarat o parte consistenta a reformei învatamântului si educatiei.