Cazinoul planetar si economia reala

           Poli de putere. Economicul înseamna, în cea mai mare parte a lui, social, îsi spun observatorii calificati de astazi ai acestei lumi monopolare, globalizate si teribil de dinamice în care traim.

           Poli de putere. Economicul înseamna, în cea mai mare parte a lui, social, îsi spun observatorii calificati de astazi ai acestei lumi monopolare, globalizate si teribil de dinamice în care traim. Chiar daca, pentru moment, concentrarea puterii militare într-un monobloc nu îngrijoreaza pe nimeni.
           Bursa si rezerve. Caci luând anul 1995 (bine masurat si prins în statistici) ca punct de plecare, aflam din statistici ca tranzactiile la bursele de valori ale lumii au fost, zilnic, de câte 1500 miliarde de dolari! (ametesti, nu alta…), în timp ce rezervele totale ale bancilor centrale ale planetei au fost doar de 1202 miliarde de dolari – cu alte cuvinte, „speculatorii institutionali”, adica Bursele de valori, detin mai multe resurse decât institutiile (de stat) care emit moneda! Sau: între 1982 si 1996, numarul miliardarilor (în dolari) a crescut, în SUA, de la 13 la 149; iar „Clubul miliardarilor” (dupa revista FORTUNE) numara deja 450 de membri (mai toti proveniti din rândurile „speculatorilor institutionali”), averea lor depasind confortabil Produsul National Brut al tuturor tarilor Lumii a Treia, unde traiesc 56 la suta din cetatenii planetari. În acest timp numarul somerilor a atins pe Pamânt (spune Organizatia Internationala a Muncii) cifra de 1 miliard. Globalizarea si pompierii… E bine? E rau? Depinde de unghiul de vedere… Marele economist Allen Greenspan, trezorierul SUA, atragea însa atentia, sobru, imediat dupa crahul bursier din 27 octombrie 1997, asupra… „caracterului contagios al economiei mondiale, în care (din cauza globalizarii – n.a.) economiile nationale îsi transmit slabiciunile de la o tara la alta…” Dar „pompierii” Fondului Monetar International (unealta creata tocmai pentru a repara ceea ce „spectatorii institutionali” si managementul local strica de zor) au fost obligati sa sara în ajutorul Coreei de Sud (unde vor stinge „focul” cu aproape 100 de miliarde de dolari – în timp ce în nordul aceleiasi peninsule oameni nevinovati mor de foame), Thailandei (17 miliarde de dolari), Indoneziei (23 miliarde de dolari). Nu si în ajutorul României, dupa cum cu ochiul liber se observa. „Totusi, bine orientati, superinteligentii specialisti ai tribului speculatorilor se orienteaza acum si spre Europa de Est si tarile fostului bloc sovietic. Riscuri. De la „singuratici”, ca magnatul George Soros, pâna la adevarate „mafii oficializate”, speculatorii institutionali stau la pânda, cu degetul pe tragaci, destabilizarea economiilor est-europene, subevaluarile întreprinderilor creând adesea tensiuni sociale, explozii, crize tehnice, razboaie civile. De altfel, statisticile arata un parametru stupefiant, acela al micsorarii puterii mondiale de cumparare în conditiile unui neoliberalism si laissez faire cum nu a cunoscut niciodata economia planetei!
           Economia reala?… Pentru contrapunct în pagina, tendintele economiei mondiale. Francezii, de pilda, exporta grâu, locomotive si vagoane sofisticate de tren, aeronave, servicii turistice si culturale (excedent al balantei comerciale a Frantei în 1997 de 25 miliarde de dolari!) si importa, obligatoriu, computere si petrol. Au constiinta necesitatii schimbarii din temelii a sistemului scolar, a informatizarii Frantei, a desfiintarii sistemelor mamut gen combinat industrial sau cartier de locuinte HLM (blocuri ca la noi, cu locuinte cu chirie mica). Toata lumea are acces cvasiinstantaneu, acum, la tehnologii si echipamente industriale, depinde mai degraba de know-how, savoir faire-ul, cultura industriala si manageriala ale unui popor, ale unei societati pentru a patrunde eficient în aventura economiei mondiale. Secretul este: mereu mai multa valoare de întrebuintare trebuie generata pentru acelasi produs! Exemple: Intel îsi dubleaza puterea microprocesoarelor la fiecare18 luni, Boeing îsi micsoreaza la jumatate timpul de fabricare a unei aeronave, fabulosul Eldorado numit INTERNET îsi tripleaza „populatia” naviganta pe reteaua retelelor la fiecare doi ani. Ai calitatile necesare – spirit de întreprindere, creativitate, experienta si cultura tehnica, indice demografic pozitiv, speranta rezonabila de viata activa, protectie sociala care sa nu frâneze si, eventual, resurse – te afli pe val si te tii cu dintii de locul câstigat, daca vrei cu adevarat sa supravietuiesti. Daca nu, nu.
           Viitorul – cum? Analize reci, logice, sinteze, fara îndoiala, utile. Viitorul pune însa mii de întrebari specialistilor în economie si piata de capital. Caci, într-adevar, cum va fi „prinsa în ecuatie”, de pilda, cresterea galopanta a populatiei metropolelor Lumii a Treia? Ce va însemna micsorarea, drastica, a resurselor energetice si de materii prime, în viitoarea jumatate de secol? Dar acumularea si difuzarea – democratica cu adevarat – a cunostintelor stiintifice, tehnologice, economice? Cum se poate face optim, adaptarea modelului de economie cu tipul cultural al unei anume societati? – toate sunt doar necunoscute. Iar pentru noi, deocamdata, singurul cuvânt-cheie poate fi oportunismul: doar microreglarea si adaptarea continua a parametrilor ofertelor ne-ar permite, eventual, sa „navigam” prin învolburata mare a economiei mondiale, în rezonanta cu idealul nostru: clasa mijlocie planetara.
           …Dar asta doar când economia noastra va depasi stadiul entropic botezat fantasmagonic, macrostabilitate si va începe cu adevarat sa lucreze.