S-ar putea spune ca povestile de dragoste autentice nu au nici inceput, nici sfarsit. Si nu ne referim la fictiuni pritocite si „eclozate” de fantezia prodigioasa a geniilor creatiei lirice.
Exemplul clasic adus aproape intotdeauna in discutie este cel al iubirii tragice dintre Romeo si Julieta, care de altfel face si trimiterea omniprezenta catre apartenenta celor doi indragostiti de familii ori de conditii sociale, ranguri, prezente estetice si chiar de regnuri diferite, situatii antagonice pana la incompatibilitatea obiectiva suprema. Pare mai mult decat socant, insa cele mai temeinic cladite, mai impresionante si mai durabile asemenea segmente de viata au fost descoperite, cercetate in profunzime si abia apoi schitate ca atare de arheologi si istorici, de paleontologi si sociologi.
Neandertaliana si Denisovianul
Chiar daca e usor ciudata, alaturarea identitatilor a doi indragostiti primitivi, cea semnalata in subtitlul de mai sus ar putea reprezenta cu brio prototipul iubirii perfecte. Adica o iubire absolut curata, deschisa, acea daruire totala pentru care nicio bariera reala ori imaginara nu poate actiona ca atare, cu exceptia, implacabilului sfarsit prin trecerea in alte lumi, in alte spatii, dincolo de timp. Incredibila istorie a fost relevata de o descoperire realizata in 2012 de cercetatorii rusi ai unei celebre grote montane din Altai, in Siberia, aproape de actuala granita cu Mongolia: un fragment de os de numai 1,5 centimetri, care a apartinut – si aici apare poate cel mai impresionant detaliu din intreaga antropologie – fructului iubirii dintre o Neandertaliana si un Denisovian, o adolescenta de circa 13 ani.
Cauza mortii fetei nu poate fi cunoscuta, dar originea sa e incontestabila. La fel si varsta relicvei, raportata la epoca noastra actuala: circa 90.000 de ani! Si, pentru ca „trebuia sa poarte un nume”, i s-a spus Denny (de la Denisova 11 – codul de identificare a fragmentului de schelet, ce poate proveni de la un femur, o tibie ori humerus). Cel mai important element al descoperirii face parte din sfera de interes prioritar al geneticienilor. Astfel, analizele ADN-ului fetei au demonstrat ca Denny a pastrat cromozomi atat de la tata, cat si de la mama, parintii provenind din cele doua mari grupe distincte pe linia evolutiei omenirii.
Totusi, iubirea…
Relicva adolescentei din Altai constituie prima descoperire a unui descendent direct din cele doua grupe. Denisovienii si Neandertalienii s-au separat acum 4-500.000 de ani, ele devenind doua specii distincte ale genului Homo; alaturi de ele, Homo sapiens a alcatuit o alta.
Ulterior, cel cunoscut sub numele de Omul din Neandertal a disparut de pe suprafata Terrei in urma cu aproximativ 40.000 de ani. Motivele, sustin oamenii de stiinta, nu sunt cunoscute. De altfel, si Denisovienii s-au stins, insa nu se stie cand anume. De la acestia, asa cum arata analizele ADN, o parte a genomului s-a transmis anumitor Homo sapiens: sub 1% la populatiile asiatice si amerindiene, circa 5% la aborigenii din Australia si la papuasii din Noua-Guinee. De asemenea, toti oamenii din epoca moderna, cu exceptia africanilor, au in genom 2% din ADN datorat Neandertalienilor.
Cercetatorul Svante Pääbo, membru al echipei coordonate de arheologii rusi, a declarat ca, initial, s-a crezut ca e vorba despre o eroare de laborator, descoperirea fiind cu adevarat senzationala. „Neandertalienii si Denisovienii probabil nu aveau multe ocazii sa se intalneasca – a apreciat acesta. Dar, cand se intampla, ei nu par sa fi avut prejudecati unii in raport cu ceilalti (…), iar perechile trebuie sa se fi acuplat frecvent. In orice caz, mult mai des decat credeam pana acum.”
In concluzie (nu neaparat cu „bataie” stiintifica!), iata ca se poate afirma foarte serios si fara teama de a gresi ca iubirea naturala, atractia complexa si apropierea fizica absolut fireasca dintre barbat si femeie a facut ca noi sa existam astazi, dupa zeci si sute de mii de ani de la fabuloasele intalniri erotice pamantene. Si sa nadajduim ca acest miraculos ciclu al vietii se va perpetua in continuare, intr-o eternizare a tot ce are omul mai frumos si mai bun in el!
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii