Juan Pujol García s-a nascut la 14 februarie 1914, la Barcelona. Fiu al unui industrias catalan, a studiat la Scoala Regala de Avicultura din Arenys de Mar, aceasta fiind singura calificare pe care a obtinut-o in tinerete. Potrivit propriei sale marturii, cand a izbucnit Razboiul Civil Spaniol, a decis sa evite frontul si sa nu participe la conflict.
Acest lucru l-a determinat, dupa ce s-a ascuns timp de doi ani de fortele republicane, sa se inroleze si apoi sa evadeze din transee, schimband tabara. Dupa incheierea razboiului, s-a stabilit la Madrid.
In Burgos o cunoscuse pe Araceli González Carballo, originara din Lugo si coprotagonista incontestabila a acestei povesti. S-au casatorit in 1940 si au avut trei copii: Juan, Jorge si María Eugenia. Dupa victoria lui Franco, Juan si Araceli au decis sa contribuie la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, ajutandu-i cat mai mult posibil pe Aliati impotriva puterilor Axei. A fost respins insa de mai multe ori de serviciile secrete britanice (MI5) si pana la urma s-a lasat recrutat la Madrid de Abwehr, serviciul de informatii german, avand ca nume de cod „Alaric”.
Neavand nicio sansa de a obtine informatii reale pentru niciuna dintre parti, „Alaric” a decis sa inventeze: si-a transmis mesajele de la Lisabona pretinzand ca se afla in Marea Britanie, folosind harti, dictionare de termeni militari, rapoarte de presa si ghiduri de navigatie maritima, pe care le gasea in librarii, la chioscurile de ziare si biblioteci.
In aprilie 1942, datorita interventiei lui Araceli González la ambasada SUA, Juan Pujol a fost in cele din urma recrutat de MI5 si transferat la Londra. Primind de la britanici numele de cod „Garbo”, el a inventat o retea fictiva de 27 de agenti operativi si a inceput sa furnizeze informatii false nazistilor.
Reteaua a fost denumita Arabal de catre cei din Abwehr, fiind finantata de cel de-al Treilea Reich. In acest fel, Garbo a influentat procesul decizional al Inaltului Comandament german, care a avut incredere in el pana dincolo de sfarsitul razboiului.
Juan Pujol Garcia a fost singurul participant la cel de-al Doilea Razboi Mondial care a fost decorat de ambele tabere, primind cele mai inalte distinctii: a fost facut membru al Ordinului Imperiului Britanic (MBE) si a primit Crucea de Fier germana.
Dupa incheierea razboiului, temandu-se de represalii din partea regimului franchist, Pujol
si-a luat familia si s-a mutat in Venezuela. Cu toate acestea, dupa o serie de grave esecuri economice, Araceli nu s-a adaptat la noua viata, ceea ce a dus la separarea cuplului. Juan Pujol a reusit sa determine serviciile secrete britanice sa raspandeasca vestea falsa a mortii sale, despre care au circulat mai multe versiuni: ca ar fi avut loc in Angola sau Mozambic si ca ar fi fost cauzata fie de malarie fie de o muscatura de sarpe.
Atat Pujol, cat si Araceli si-au refacut viata, cu colaborarea aliatilor. In Venezuela, Pujol a predat limba engleza angajatilor locali ai companiei petroliere Shell; mai tarziu, a deschis o papetarie si, dupa casatoria cu Carmen Cilia Álvarez, a mai avut trei copii, Maria Elena, Carlos Miguel si Juan Carlos.
Araceli s-a intors la Madrid, unde s-a recasatorit cu Edward Kreisler, un om de afaceri american cu excelente relatii politice si diplomatice, alaturi de care a fondat galeria cu acelasi nume. Acesta ar fi fost sfarsitul povestii, doar ca in 1984 scriitorul, politicianul si istoricul militar britanic Nigel West (pseudonimul lui Rupert Allason), a descoperit ca faimosul spion „Garbo” era inca in viata si impreuna au scris o carte in care au facut cunoscute aceste fapte lumii. Juan Pujol a murit la Caracas in 1988.
GABRIEL TUDOR
Comentarii