A fost batalia de încheiere a Razboiului anglo-francez din 1213-1214 si a avut loc la 27 iulie 1214 în apropierea orasului Bouvines din comitatul Flandra.
Desi estimarile privind numarul de trupe variaza considerabil între istoricii moderni, la Bouvines, o armata franceza comandata de regele Filip August a înfrânt o armata aliata mult mai numeroasa condusa de împaratul Sfântului Imperiu Roman Otto al IV-lea, într-una dintre rarele batalii crâncene din Evul Mediu Superior si una dintre cele mai decisive angajamente medievale.
La începutul anului 1214, s-a format o coalitie împotriva regelui Filip August al Frantei, al carei obiectiv era de a recupera cuceririle facute de Filip la începutul domniei sale. Dupa manevrele initiale de la sfârsitul lunii iulie, batalia s-a dat lânga Bouvines la 27 iulie. Lunga coloana aliata s-a desfasurat în ordinea de lupta, dar disciplina si pregatirea superioara a cavalerilor francezi le-a permis acestora sa efectueze o serie de atacuri devastatoare, spulberându-i pe cavalerii flamanzi de pe aripa stânga a aliatilor. În centru, cavalerii si infanteria aliatilor sub comanda lui Otto s-au bucurat de un succes initial, împrastiind infanteria franceza. Un contraatac al cavalerilor francezi a zdrobit însa infanteria aliata izolata, iar întreaga divizie centrala a lui Otto s-a retras.
Otto a fugit din lupta, iar cavalerii sai au fost înfrânti de cei francezi, care au capturat apoi stindardul cu vulturul imperial. Doar soldatii din aripa dreapta sub comanda lui Renaud de Boulogne si William de Longespee au rezistat, dar ulterior au fost ucisi, capturati sau alungati de pe câmpul de lupta.
Victoria zdrobitoare a francezilor a spulberat sperantele englezilor si flamanzilor de a-si recâstiga teritoriile pierdute. Pierzându-si orice credibilitate ca împarat în urma bataliei, Otto al IV-lea a fost destituit de Papa Inocentiu al III-lea, ceea ce a dus la urcarea lui Frederic al II-lea pe tronul imperial.
Dezastrul de la Bouvines a schimbat pentru totdeauna situatia politica din Anglia, deoarece Ioan a fost atât de slabit încât baronii sai nemultumiti l-au fortat sa accepte Magna Carta în 1215. Echilibrul puterii s-a schimbat, papii secolului al XIII-lea cautând tot mai mult sprijinul unei Frante puternice.
GABRIEL TUDOR
Comentarii