Moscheele de pamânt

          O data cu raspândirea islamismului în numeroase tari africane, construirea lacasurilor de cult specifice acestei religii a devenit o prioritate pentru autoritatile respective, începând cu secolele XI si XII. Dar, în regiunile sahariene si subsahariene, constructorii acelor timpuri, ca si urmasii lor de peste secole, au trebuit sa treaca peste un obstacol major, acela al lipsei materiei prime clasice: lemnul si piatra.

          O data cu raspândirea islamismului în numeroase tari africane, construirea lacasurilor de cult specifice acestei religii a devenit o prioritate pentru autoritatile respective, începând cu secolele XI si XII. Dar, în regiunile sahariene si subsahariene, constructorii acelor timpuri, ca si urmasii lor de peste secole, au trebuit sa treaca peste un obstacol major, acela al lipsei materiei prime clasice: lemnul si piatra. În consecinta, pe baza unor planuri riguroase si al unui efort colectiv exceptional, materia prima pentru numeroase moschei din vestul Africii a devenit pamântul. Umezit si amestecat cu fibre vegetale (tulpini) pentru consolidare, pamântul noroios (oarecum similar chirpiciului de la noi) devenea caramida, care ulterior era uscata la Soare. Grosimea zidurilor este descrescatoare – de la baza spre vârf -, iar mortarul folosit era preparat din aceeasi materie prima.
          Cea mai mare moschee de pamânt este cea de la Djenne, din statul Mali. Este de forma rectangulara (multe moschei mai mici au forme rotunjite, care suporta mai usor rafalele de vânt) si, pentru a rezista întreaga structura, zidurile au grosimi de 50-100 de centimetri. „Marea Moschee”, important loc de pelerinaj, a fost finalizata în anul 1907 (constructia a durat aproximativ un an) si este „urmasa” primei moschei de pamânt durate aici în anul 1240. Rezistenta uluitoare a acestor genuri de constructii are la baza si principiul conservarii în interior a unei temperaturi cât mai scazute. În acest scop, arhitectii moscheelor de pamânt au prevazut un sistem de ventilatie (la partea superioara) datorita caruia racoarea noptii este pastrata si-n timpul zilei, când temperaturile de afara depasesc de regula 30 de grade.
          La mentinerea integritatii moscheelor de pamânt participa anual toti credinciosii, în cadrul unor adevarate festivaluri de primavara. Prin efort colectiv, moscheele sunt tencuite anual si eventual întarite cu bârne de lemn. Întreaga activitate (voluntara) de întretinere si refacere este însotita de manifestari religioase si laice. Astfel de festivaluri dedicate moscheelor de pamânt au o vechime de peste doua secole.