Marele supranume al ziaristului înfocat si devotat pâna la sacrificiu unei prese americane „curate” este Campionul luptei împotriva coruptiei. În acest sens, laureatii Premiului Pulitzer pot fi mândri ca sunt urmasii exceptionalului ziarist.
Marele supranume al ziaristului înfocat si devotat pâna la sacrificiu unei prese americane „curate” este Campionul luptei împotriva coruptiei. În acest sens, laureatii Premiului Pulitzer pot fi mândri ca sunt urmasii exceptionalului ziarist. Începând cu anul 1917, Scoala de jurnalistica a Universitatii Columbia acorda peste 20 de astfel de premii celor care s-au remarcat în toate statele federale, urmarirea activitatii publicistice (si literare) facându-se de catre un juriu numeros, compus numai din personalitati, experti în domeniile respective.
Joseph Pulitzer s-a nascut în Ungaria, în 1847 (la 10 aprilie), având tata evreu si mama romano-catolica. Tânarul Joseph avea o statura impunatoare (1,86 metri la 17 ani) si se gândea foarte serios sa urmeze o cariera militara, inclusiv in deja celebra Legiune straina napoleoniana (voia sa plece în Mexic!). Vocatia si-a descoperit-o într-un mod neobisnuit; fiind mare amator de sah, frecventa o biblioteca specializata unde se desfasurau partide aprinse. Într-una din zile, Joseph asista la o discutie înfierbântata dintre doi jucatori si ramâne profund impresionat de duelul de argumente pe care l-a savurat… Atunci, se pare, i-a venit ideea de a scrie articole de dezbatere sociala. La numai 25 de ani devine un ziarist de atitudine remarcabil si, stabilit în SUA, cumpara ziarul „St. Louis Post-Dispatch”.
A doua sansa a vietii sale a fost casatoria cu o militanta pe plan social, Kate Davis. Treptat, faima sa de om sobru, impartial si cu un condei redutabil, începe sa deranjeze. Investigatiile sale neobosite vizeaza sfera oamenilor de afaceri si pe politicienii „patati”. I se însceneaza procese, dar iese mereu învingator. Ajuns editor-sef la „The New York World”, face din aceasta publicatie un monument al presei impartiale si neiertatoare. Tirajul ajunge, sub directia lui, la peste 600 de mii de exemplare dupa anul 1880! Scrie si ancheteaza frenetic, dar începe sa orbeasca. Boala nu-i afecteaza meticulozitatea si cerbicia. În 1909 intra pe firul unei afaceri dubioase de 40 de milioane de dolari (în legatura cu Canalul Panama, „gestionat” pe atunci de o firma franceza), în care era implicat, se pare, însusi presedintele Theodore Roosevelt. Pulitzer a fost dat în judecata de acesta, dar ziaristul a câstigat. A fost o victorie care a entuziasmat publicul american, mai ales ca Th. Roosevelt primise în 1906 Premiul Nobel pentru Pace!
Credo-ul acestui mare ziarist si mare caracter a fost: „Republica noastra va creste împreuna cu presa sau vor muri ambele… Cinismul, mercenariatul si demagogia în presa o vor face de râs”… Ideea lui Pulitzer din 1904, aceea de a înfiinta o scoala de jurnalism, a fost pusa în opera de Universitatea Columbia în 1912, la un an de la moartea ziaristului. Joseph Pulitzer s-a stins orb aproape complet, în timp ce încerca sa-si refaca sanatatea pe iahtul sau, unde se exilase scârbit de atacurile nefondate la adresa sa. A trait numai 64 de ani, dar cu o intensitate exceptionala Este, de aceea, o imensa onoare pentru ziaristii americani sa-i primeasca premiul – un fel de Nobel publicistic.
Epave descoperite în Carolina de Nord
Arheologii au localizat epavele a patru vase din secolul al XVIII-lea în...
Comentarii