Infinitele fete ale cosmarului

          Steve Warner Lane nu este un artist în sensul propriu-zis al termenului, ci mai degraba un „pacient al artei”, dupa cum afirma el însusi. Nascut în Dove City (California) în 1972, Lane a devenit la vârsta de 26 de ani clientul psihiatrilor din cauza unei serii de cosmaruri datorate „impregnarii inconstientului sau cu iminenta unui cutremur devastator care va dezintegra California”.

          Steve Warner Lane nu este un artist în sensul propriu-zis al termenului, ci mai degraba un „pacient al artei”, dupa cum afirma el însusi. Nascut în Dove City (California) în 1972, Lane a devenit la vârsta de 26 de ani clientul psihiatrilor din cauza unei serii de cosmaruri datorate „impregnarii inconstientului sau cu iminenta unui cutremur devastator care va dezintegra California”. Vindecat în buna masura, Lane a studiat arta grafica si s-a dedicat colectionarii de opere consacrate si mai putin cunoscute care redau infinitele fete posibile ale unui cosmar.
          Autodeclarându-se militant pacifist, acest „insatiabil amator de grozavii” – cum îl califica critica de specialitate – are drept modele spirituale doua capodopere clasice ale acestei teme; cronologic, este vorba de „Somnul ratiunii naste monstri”, de Goya, si „Canibalii”, de Salvador Dalí. Pornind de la aceste exemple de vitalitate artistica în ceea ce priveste „infernul viselor noastre”, Lane a organizat în aceasta vara o expozitie în care, pe lânga propriile realizari, expune si opere care redau scenarii specifice acestei teme.
          Considerat un autodidact în analiza cazuistica a viselor negre, Lane a cules din literatura de specialitate informatii dintre cele mai diverse despre cosmarurile diferitelor categorii de vârsta, pentru ambele sexe. De exemplu, pentru copiii de pâna la 12 ani, artistul a expus acele personaje fantastice din unele jocuri video cu violenta devastatoare. În cazul femeilor de vârsta medie (si nu numai), robotizarea actului sexual devine o frustrare care se prelungeste si-n vise. Pentru barbatii de vârsta medie si înaintata, Lane a selectat primejdia mortii prin scene abracadabrante, dar si modelul multiplicarii personalitatii si însingurarii produse de aceasta deviatie psihiatrica.
          Cea mai reprezentativa capodopera pentru colectia tematica expusa de acest artist amator este, dupa propria-i opinie, „Canibalii”. Salvador Dalí i-a vazut pe antropofagii lumii moderne ca pe niste uriasi de nisip care se devoreaza reciproc; umor tipic „Dalí” se remarca aici prin faptul ca nu este vorba de o atitudine salbatica, ci de una metodica, personajele aflându-se la un picnic în preajma unui oras si folosindu-se, aparent, de tacâmuri. Si pentru ca grozavia scenariului sa fie cât se poate de clara, undeva, deasupra unui sertar, este batuta în cuie o limba…
          „Monstrii lui Goya si canibalii lui Dalí exista printre noi si nu sunt personaje marunte; ei au puterea sa genereze cosmaruri reale, la nivelul unei societatii sau chiar al lumii întregi”. Desi nu se exprima explicit în aceasta directie, „lectia Hirosima” este vie în mintea lui Steve Warner Lane. Caci acea tragedie umana – ca si multe altele ale secolului XX – se potriveste de minune cu afirmatia lui Goya: „Somnul ratiunii naste monstri”.