În fiecare an, sute de milioane de utilizatori sunt afectati de atacuri cibernetice care îi deposedeaza de bani sau de informatii personale. Dar istoria atacurilor cibernetice coboara foarte departe în timp, pâna la vremea când nu exista internet si nici macar telegrafie fara fir. Exista în schimb o mare retea de date bazata pe telegrafia optica numita „semafor”.
Acest sistem era format din lanturi de turnuri, fiecare dintre acestea având în partea superioara un sistem de brate de lemn mobile. Diferite configuratii ale acestor brate corespundeau unor litere, numere si simboluri diferite. Operatorii din fiecare turn observau configuratia turnului adiacent printr-un telescop si apoi le reproduceau pe propriul turn. În acest fel, un mesaj putea fi transmis de la o statie la alta de-a lungul a sute de kilometri, cu o viteza remarcabila.
Reteaua de semafoare era rezervata pentru uz guvernamental, dar în 1834, doi frati, François si Joseph Blanc, au conceput o modalitate de a sparge sistemul în interes personal. Cei doi tranzactionau obligatiuni guvernamentale la Bursa de valori din orasul francez Bordeaux, urmarind îndeaproape evolutiile de la Bursa de valori din Paris, care stabilea în mod natural ritmul de tranzactionare pe pietele bursiere. Aceste piete secundare erau întotdeauna în urma cu câteva zile, deoarece informatiile despre schimbarile de pe piata aveau nevoie de câteva zile pentru a ajunge de la Paris.
Comerciantii care puteau obtine informatiile mai repede, puteau actiona înainte ca piata sa se miste si astfel puteau face mai multi bani. Unii au încercat sa foloseasca mesageri si porumbei voiajori, dar fratii Blanc stiau ca acestia nu erau de încredere. Ei au mituit în schimb un operator de telegraf din orasul Tours, caruia un complice din Paris îi transmitea stirile despre bursa.
Sarcina operatorului de telegraf era sa transmita acele stiri din Tours la Bordeaux folosind sistemul de semafoare. Dar telegraful era de uz guvernamental, iar operatorul mituit nu putea sa transmita mesaje personale. Astfel, fratii Blanc l-au instruit pe operator sa introduca un set specific de coduri în mesajele guvernamentale de rutina care erau transmise prin retea. Aceste coduri erau facute sa para erori, dar contineau de fapt informatii critice despre piata, pe care comercianti precum fratii Blanc le cautau. În mod normal, atunci când un operator facea greseli în semnalizare, el codifica o corectie într-o transmisie ulterioara. Atât eroarea, cât si corectia acesteia erau apoi reproduse de la o statie la alta.
Odata ce statia finala a primit atât mesajul de eroare, cât si corectia, eroarea era corectata. Familia Blancs a plasat un alt complice, echipat cu un telescop, în apropierea ultimei statii de pe linia spre Bordeaux. Acesta citea „erorile”, le traducea si transmitea catre fratii Blanc.
Escrocheria a trecut neobservata timp de doi ani si a fost de-mascata abia când operatorul escroc din Tours s-a îmbolnavit si i-a transmis „afacerea” unui prieten. Din nefericire pentru el, prietenul sau l-a denuntat autoritatilor. Fratii Blanc au fost arestati, dar pentru ca nu exista o lege clara cu privire la utilizarea abuziva a sistemului telegrafic, au fost eliberati la scurta vreme.
„Povestea fratilor Blanc este un memento care ne spune ca, în cazul oricarei inventii noi, oamenii vor gasi întotdeauna o modalitate de a o folosi în mod rau intentionat”, scrie istoricul si autorul britanic Tom Standage. „Acesta este un aspect atemporal al naturii umane si nu este un lucru pe care tehnologia poate sau ar trebui sa se astepte sa îl rezolve.”
GABRIEL TUDOR
Comentarii