Când cafeaua a ajuns în Anglia, la mijlocul secolului al XVII-lea, ea nu doar ca a devenit curând o bautura exotica foarte apreciata, dar a adus cu sine si o adevarata institutie sociala revolutionara: cafeneaua.
Pentru un penny – costul unei cesti de cafea – orice barbat putea intra, se aseza la o masa comuna, citea stiri proaspete si participa la conversatii despre filosofie, stiinta, politica, comert sau bârfe.
Într-o epoca în care universitatile erau accesibile doar elitelor, iar alfabetizarea se raspândea rapid, aceste cafenele au primit porecla potrivita: „universitati de un penny”.
Cafeaua a patruns în Anglia în anii 1650 prin comertul cu Imperiul Otoman si Levant. Prima cafenea documentata s-a deschis la Oxford în 1650, fiind fondata de un antreprenor evreu numit Jacob.
Doi ani mai târziu se deschidea prima cafenea din Londra, pentru ca pâna la sfârsitul secolului, cafenelele sa devina un element definitoriu al vietii urbane engleze. Spre deosebire de taverne sau berarii, cafenelele erau spatii sobre. Efectul stimulant al cafelei încuraja vigilenta, nu betia. Acest lucru era esential: într-o societate obisnuita sa discute afaceri si politica peste alcool, cafe-neaua oferea un mediu nou – favorabil discutiilor, argumentelor si atentiei sustinute.
Porecla „universitati de un penny” surprinde esenta: pentru un penny, vizitatorul primea nu doar cafea, ci si acces la ziare, pamflete, buletine informative si, mai ales, conversatii savante. Nu existau prelegeri formale, dar cunoasterea circula liber între mese.
Cafenelele atrageau un amestec extraordinar de clienti: negustorii dezbateau stiri maritime cu capitanii de vase, avocatii dialogau cu clericii, medicii discutau anatomie cu amatorii curiosi, poetii îsi testau versurile.
Într-o era fara educatie de masa, aceste spatii permiteau cetatenilor obisnuiti sa se implice în idei rezervate anterior elitelor. Ascensiunea cafenelelor a coincis cu revolutia tiparului: ziarele, periodicele si brosurile politice au înflorit în secolele XVII-XVIII, gasindu-si un camin natural în cafenele.
Multe cafenele detineau exemplare multiple de ziare, unele afisau foi de stiri pe pereti. Informatia circula rapid: o stire dintr-un port strain sau un discurs parlamentar era discutata, interpretata si remodelata în câteva ore.
Cafenelele au jucat un rol crucial în aparitia sferei publice – spatiu în care indivizi privati discutau chestiuni de interes comun. Multe cafenele au dezvoltat identitati distincte: Lloyd’s pentru asigurari maritime, Will’s pentru literatura, Jonathan’s pentru speculatii financiare (a fost punctul de origine al Bursei de la Londra), Grecian pentru stiinta (aici veneau numerosi membri ai Societatii Regale). Cafenelele erau laudate pentru egalitate relativa: rangul conta mai putin în interior. Regulile afisate promovau atitudinea civica, dezbaterea rationala si libertatea de exprimare.
Totusi erau spatii predominant masculine; femeile erau excluse ca cliente, desi multe detineau cafenele sau serveau în acestea. Schimbul deschis de idei a alarmat, cum era si firesc, autoritatile.
Regele Carol al II-lea a încercat în 1675 sa le suprime, acuzându-le de raspândire de idei subversive. Reactia publica a fost vehementa, iar interdictia retrasa peste doar câteva zile. Autorii satirici le ironizau ca locuri de vorbarie goala, dar influenta lor era incontestabila.
Importanta cafenelelor a scazut în secolul XVIII, când ele au fost înlocuite de cluburi private si institutii formale.
GABRIEL TUDOR
Comentarii