În istoria Renasterii Italiei, putini conducatori au ramas în memoria contemporanilor cu o reputatie la fel de întunecata precum Galeazzo Maria Sforza, duce de Milano între 1466 si 1476.
Membru al puternicei familii Sforza, el a mostenit unul dintre cele mai bogate si influente state din Peninsula Italica, însa domnia sa a fost marcata de excese, cruzime si un comportament arbitrar care i-a îngrozit atât pe supusi, cât si pe multi dintre apropiatii sai. Desi era un protector al artelor si un admirator al luxului, Galeazzo Maria si-a construit rapid reputatia unui conducator capabil de cele mai brutale pedepse pentru fapte considerate minore.
Numeroase cronici ale vremii îl descriu drept impulsiv, razbunator si dornic sa inspire frica. Printre cele mai cunoscute episoade atribuite ducelui se numara pedepsirea unui barbat despre care se presupunea ca avusese o relatie cu una dintre amantele sale. Potrivit cronicarilor, Galeazzo a ordonat ca acesta sa fie mutilat prin taierea mâinilor, transformând pedeapsa într-un avertisment public pentru oricine i-ar fi încalcat autoritatea sau onoarea.
O alta poveste prezinta un braconier prins vânând pe domeniile ducale. În locul unei executii obisnuite, ducele ar fi poruncit ca omul sa fie obligat sa înghita un iepure întreg, cu tot cu blana si oase. Chinul s-ar fi încheiat cu moartea condamnatului, iar episodul a devenit unul dintre simbolurile cruzimii lui Galeazzo Maria.
Desi istoricii moderni nu pot confirma cu certitudine autenticitatea relatarii, aceasta apare în mai multe cronici ale epocii si a contribuit decisiv la imaginea sa de tiran. La fel de celebra este si întâmplarea legata de un preot care i-ar fi facut o profetie nedorita. Întrebat cât timp avea sa domneasca, clericul ar fi raspuns ca Dumnezeu îi harazise doar unsprezece ani pe tron.
În loc sa trateze cu indiferenta prezicerea, ducele a ordonat întemnitarea acestuia. Cronicile sustin ca preotul a primit atât de putina hrana încât, disperat, a fost nevoit sa-si consume propriile excremente pentru a supravietui. În cele din urma, acesta a murit în închisoare, rapus de foame.
Reputatia lui Galeazzo Maria nu s-a limitat însa la pedepsele aplicate dusmanilor. Mai multe surse îl acuza de numeroase abuzuri sexuale si de folosirea puterii pentru a constrânge femei. Asupra sa au planat si acuzatii privind moartea propriei sale mame, Bianca Maria Visconti. La scurt timp dupa disparitia acesteia, au circulat zvonuri potrivit carora ducele i-ar fi grabit decesul prin otravire pentru a-si consolida puterea.
Nu exista dovezi care sa confirme aceasta acuza-tie, iar istoricii moderni o trateaza cu prudenta, însa simpla existenta a unor asemenea zvonuri arata cât de putina încredere inspira ducele. Domnia sa s-a caracterizat si prin executii frecvente, confiscari arbitrare de averi si pedepse disproportionate.
La 26 decembrie 1476, în timp ce participa la slujba din bazilica Santo Stefano din Milano, Galeazzo Maria Sforza a fost atacat de un grup de conspiratori condusi de tineri nobili, convinsi ca eliminarea tiranului era singura cale de a salva ducatul. Lovit în repetate rânduri cu pumnale, ducele a murit pe loc.
Galeazzo Maria Sforza este privit ca una dintre cele mai întunecate figuri ale Renasterii italiene. Desi unele dintre cele mai spectaculoase povesti despre cruzimea sa provin din cronici care nu pot fi verificate în totalitate, ansamblul surselor istorice contureaza portretul unui conducator violent si arbitrar, a carui sete de putere si de razbunare a facut din frica principalul instrument de guvernare.
GABRIEL TUDOR
Comentarii