Sezonul rece se afla in plina desfasurare si sesizam o crestere a durerilor articulare la o multime de pacienti. Iar daca reumatismele pot fi categorisite în degenerative (artroze) si inflamatorii, cu certitudine manifestarile de mai sus se datoreaza formelor de uzura, degenerative sau artrozice. De fapt, ce sunt artrozele? Ele sunt afectiuni neinflamatorii ale articulatiilor mobile, soldate cu deteriorari ale cartilajului articular ce protejeaza osul si implicit, cu durere si cu instalarea progresiva a disfunctiei. Raspandite mai ales în zonele temperate, artrozele pot avea o simptomatologie exacerbata de schimbarile meteorologice (dureri meteorotrope).
Ele sunt afectiuni ale varstei mijlocii si înaintate, desi nu sunt excluse nici la adultul tanar, acest lucru tinand în mod cert de calitatea mostenita a tesutului cartilaginos, precum si de factorii mecanici si în special de traumatisme.
In producerea alterarilor cartilaginoase sunt incriminati mai multi factori, printre care cei mecanici ocupa un loc de frunte, în acest caz disfunctiile fiind produse de o suprasolicitare cauzata de repartitia anormala a presiunilor pe suprafata cartilajului, obezitatea constituind aici un factor favorizant deloc de neglijat.
Traumatismele, fie ele majore, soldate cu fracturi sau luxatii, fie microtraumatisme, pot antrena în timp alterari ale cartilajului.
Ce trebuie sa stim despre artroze?
Cele mai frecvente artroze apar la nivelul articulatiilor portante, care au de suportat sarcini mari si ne referim aici în special la articulatiile membrelor inferioare (genunchi si sold), precum si la articulatiile coloanei vertebrale lombare; de asemenea, sunt frecvente artrozele mainilor, cu prezenta binecunoscutilor noduli artrozici interfalangieni distali (Heberden) si, mai rar, proximali (Bouchard).
Frecvent, artroza poate afecta o singura articulatie, ramanand cantonata multi ani numai la un singur nivel, sau poate avea caracter difuz, poliarticular. In general, debutul suferintei pacientului este lent, simptomul primar fiind durerea, accentuata de eforturi si calmata de repaus. Acesteia i se adauga o rigiditate la initierea miscarii dupa un repaus prelungit si o impotenta functionala mai mult sau mai putin importanta. In timp, artroza poate duce la aparitia unor cracmente la miscare în articulatia afectata, la deformari sau mariri de volum ale articulatiei, modificari neînsotite de regula de semne de inflamatie locala (caldura, roseata, tumefactie).
Ce mai trebuie sa stim despre artroze este ca ele au o evolutie lenta, cu accentuarea progresiva a leziunilor de uzura, cu perioade de intensificare a durerilor si a impotentei functionale, alternand cu perioade lungi de acalmie, remisiunile putand fi spontane sau induse de tratament. Subliniem înca o data caracterul meteorotrop al durerilor, adica dependent de schimbarile meteorologice.
Si, pentru ca am amintit ca remisia episodului acut poate fi realizata prin tratament, în cele ce urmeaza vom încerca sa abordam pe scurt acest capitol, cu mentiunea ca automedicatia poate fi extrem de periculoasa, în special în cazul folosirii antiinflamatoarelor nesteroidiene, avand în vedere potentialul lor agresiv pe tubul digestiv.
Cum combatem artrozele?
Tratamentul îsi propune sa lupte în primul rand împotriva durerii, dar si a impotentei functionale, a contracturii musculare, iar în ultimele decenii s-a deschis un capitol nou, asa-numita terapie de fond a artrozei. Desi tentante, aceste terapii sunt înca departe de un ideal în ceea ce priveste protectia articulatiei.
Referitor la medicatia simptomatica, aceasta se poate realiza cu antialgice sau cu antiinflamatoare nesteroidiene. Asupra terapiei farmacologice a artrozei nu vom insista, considerand-o în exclusivitate de competenta medicului, caruia va sfatuim sa va adresati atunci cand aveti nevoie. In arsenalul terapeutic al artrozei, putem folosi ca mijloace adjuvante, foarte eficace în cadrul unui tratament complex, procedurile fizice, masajul, cultura fizica medicala sau curele balneare. In cazurile avansate, cu leziuni ireversibil distructive, sau în cazuri precoce, în care dorim împiedicarea evolutiei, se pot indica tratamentele ortopedico-chirurgicale.
Cu speranta ca aceste cateva randuri v-au permis formarea unei idei asupra acestei suferinte atat de comune, asupra cauzelor ce stau la baza aparitiei sale, va reamim ca fiecare este bine sa faca în viata ceea ce stie mai bine, asa încat va sugeram sa nu va tratati singuri, în cazul în care considerati ca aveti o artroza, ci sa va adresati medicului dumneavoastra curant, fie el medic de familie, internist, reumatolog sau balneofizioterapeut, si aceasta din doua motive: pentru ca nu întotdeauna o suferinta considerata de noi ca artroza este de fapt artroza, iar în al doilea rand, pentru ca reactiile nedorite ale medicatiei pot fi uneori redutabile.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii