De la o initiativa marunta, pusa in slujba satisfacerii unei necesitati vitale a oricarei fiinte – hranirea – s-a ajuns la afaceri planetare fabuloase. Fast-food este un fenomen, iar conexiunile sale in aproape toate planurile existentei omului contemporan sunt inimaginabil de complexe. Pe noi ne intereseaza in mod special aspectul legat de sanatate si nu intamplator. Din ce in ce mai frecvent si mai direct, in ultima perioada sunt incriminate calitatile nutritive ale produselor tip fast-food – marile vinovate pentru devastatoarea epidemie globala de obezitate si supraponderalitate. Dar, oare, toate persoanele astfel afectate se hranesc cu hamburgeri, cartofi prajiti, sandwich-uri „de gata” si cu alte asemenea produse specifice?
Ispitirea adolescentilor
Trebuie sa remarcam ca la noi inca nu s-au atins cotele alarmante aparute in stastisticile occidentale. Mecanismul e insa unul singur si functioneaza, iar ce e mai grav – primii consumatori atrasi catre acest (mai mult decat) mod de hranire sunt copiii si tinerii. Viteza crescanda cu care ne traim clipele vietii, nazuinta spre confortul total (deci, sa nu mai gatim, sa nu mai cautam produsele alimentare naturale s.a.m.d.), dar si aromele ispititoare ale preparatelor despre care vorbim ne fac sa uitam ca avem un singur organism si o singura existenta.
Totusi, nimeni nu ne constrange sa dam bani pe aceste alimente. Si-atunci, de ce sunt ele aratate cu degetul de nutritionisti? Pentru ca, odata intrate (sau infiltrate) in obisnuinta tanarului, ele ocupa locul celor mult mai sanatoase si, cu timpul, produc in organism „turbulente” grave si deseori ireversibile. Apoi, fiind vorba tocmai despre generatiile tinere, care sunt usor seduse de orice pare „de bon-ton”, a merge la restaurantul unde gasesti mancare fast-food a devenit ceva similar cu a fi in pas cu epoca ta. Sau, in noul „dialect” autohton, a fi cool.
Calorii la puterea a treia
O scurta prezentare: principalele produse consumate in fast-food-uri. Un hamburger dublu inseamna trei felii de paine, doua de carne, branza (topita), salata, sosuri; altfel spus, 22% aport caloric (a.c.) de proteine, din totalul zilnic, 45% a.c. de lipide si 32% a.c. de glucide. O pizza clasica – blatul de faina, sos de rosii, mozarella, jambon, ciuperci – inglobeaza 21% a.c. de proteine, 30% a.c. de lipide, 48% a.c. de glucide.
Un sandwich cu carne de vita, rosii, salata, ceapa si sos inseamna 30% a.c. de proteine, 39% a.c. de lipide si 30% a.c. de glucide. O precizare foarte importanta: cele trei delicioase preparate nu au nimic de natura sa induca ideea ca ar fi nocive sau neindicate consumului. Singura recomandare este ca ele sa intre in alimentatie de cel mult doua ori pe saptamana. Si tocmai aici e „cheia”: obisnuinta creeaza dependenta, iar aceasta inseamna abuz si deja lucrurile incep sa degenereze: supradoze, supraponderalitate, obezitate si toate consecintele foarte grave induse de acestea.
Uz, abuz sau echilibru?
Poate ca lucrurile ar sta inca mult mai bine, daca – pe langa produsele prezentate mai sus – consumatorul nu ar mai trage cu ochiul si la alte delicii culinare. Acum, nutritionistii devin categorici: dupa amintitul hamburger, nu ar trebui adaugata o inghetata (nici „clasicii” cartofi prajiti nu sunt indicati), care ne introduc in corp alte cantitati „industriale” de grasimi. In aceleasi localuri se poate insa opta pentru o salata ori pentru fructe. In sfarsit, fara bauturi de tip cola, sintetice sau apa carbogazeificata; apa plata ramane cea mai sanatoasa. Revenim totusi cu ideea ca nu vorbim despre interdictii de principiu, ci despre recomandari de bun-simt si mai ales cu privire la evitarea abuzului.
Altfel, chiar se specifica faptul ca grasimile nu trebuie sa lipseasca – in cantitati rezonabile, desigur – din alimentatia tinerilor, ele furnizand o buna parte din energia (deloc putina) de care acestia au nevoie. O cina ideala? Fara carne, in schimb legume, branza, lactate si, desigur, fructe ocolite de tratamentele cu diverse chimicale. Pare complicat? Fata de mancarea „de gata”, in mod sigur, da. Totusi, ce e mai de pret decat propria noastra sanatate?
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii