Cresterea tot mai accentuata a populatiei planetei e de natura sa ingrijoreze comunitatea stiintifica mondiala, precum si guvernele multor tari. Spectrul foametei planeaza tot mai amenintator asupra regiunilor sarace din Africa, Asia sau America de Sud si specialistii avertizeaza ca pamanturile arabile nu pot oferi mai multa hrana, fiind deja exploatate la maximum. O posibila solutie ar fi folosirea resurselor oceanului planetar, dar este aceasta solutie sigura sau mai curand reprezinta un pericol si mai mare?
Un recent studiu elaborat sub egida Organizatiei Natiunilor Unite pledeaza pentru dezvoltarea accentuata a „fermelor de peste”, ca o posibila solutie pentru a potoli foamea planetei. Si daca in 1970 fermele de peste asigurau doar 6% din cantitatea consumata de omenire, in 2006 rezervele au ajuns la 47%! Dar, desi raportul ONU prezinta acvacultura ca pe o modalitate de a proteja fondul piscicol din oceane si mari, ecologistii avertizeaza ca fermele de peste acapareaza hrana multor vanatori marini, a mamiferelor marine si a pasarilor, putand genera o veritabila catastrofa ecologica.
Românii mananca prea putin peste
Gruparile ce militeaza pentru protectia mediului sustin ca raportul pare sa ignore problemele reprezentate de fermele de peste, mai ales necesitatea de a furniza cantitati uriase de pesti mici, precum ansoa sau sardinele pentru hranirea pestilor de crescatorie. De asemenea, criticii se declara ingrijorati de faptul ca hormonii si antibioticele folosite in fermele de peste polueaza oceanul. Margot Stiles, purtatoarea de cuvant a organizatiei ecologiste Oceana, sustine ca pescuitul pestilor mici, ca hrana pentru cei crescuti in ferme, are potentialul de a da peste cap intregul ecosistem marin.
In plus, exista pericolul ca pestii „evadati” din fermele marine sa fie purtatorii unor boli care, raspandite in ocean, la pestii salbatici, ar putea cauza molime devastatoare. Organizatia americana a cerut limitarea pescuitului pe coasta de vest a Statelor Unite, unde exista un mare numar de ferme de peste si unde unele specii marine sunt amenintate cu disparitia. Recunoscand ca exista un pericol, reprezentantii ONU au cerut cresterea preponderenta, in ferme, a speciilor de peste „ierbivore”, mai ales crap si tilapia, masura menita sa protejeze bancurile de pesti mici din oceane. „Astazi, fermele piscicole asigura circa 52 milioane tone de carne anual, adica aproape jumatate din cantitatea totala de peste consumata de omenire.
O crestere si mai accentuata, asa cum preconizeaza ONU, ar putea genera o catastrofa: speciile de pesti mici, folosite ca hrana, risca sa dispara si dupa ele ar putea urma rapitorii mari, mamiferele si pasarile marine. Ar fi un dezastru pentru un intreg lant trofic”, afirma Stiles. Cifrele oferite de Greenpeace arata ca pentru fiecare kilogram de carne produs, speciile populare, precum somonul, are nevoie de 4-5 kg de peste iar speciile de rapitori, precum tonul, chiar mult mai mult. „Suntem aproape de limita resurselor pe care oceanul le poate oferi.
Nu mai exista pesti ce pot fi consumati de alti pesti si daca vrem sa construim mai multe ferme de peste trebuie sa acceptam riscul de a distruge echilibrul marin”, avertizeaza activistul Greenpeace William MacKenzie. Potrivit datelor oferite de Organizatia Mondiala a Sanatatii, consumul de peste a crescut de la 9 kg in anii 60 la 16 kg in 1997. In 2005, consumul mediu anual varia intre 4 kg in România (un loc codas care nu ne face deloc cinste, mai ales daca ne gandim la vechea zicala, mai mult sau mai putin certificata de stiinta, „pestele te face destept”) si mai bine de 90 kg in Islanda.
GABRIEL TUDOR
Comentarii