Poate ca da, poate ca nu. Aristotel, – unul dintre filozofii lumii antice – avea credinta ca „exista, la cele mai multe dintre celelalte animale, urme ale unor stari sufletesti care se deosebesc foarte limpede de oameni, caci blandetea si salbaticia, gingasia si asprimea, curajul si timiditatea, teama si indrazneala, dar si o inteligenta care implica discernamant sunt, multe dintre ele, similitudini”. In lucrarea sa „Historia Animalium”, acelasi filozof vorbea, ce-i drept, acum 2300 de ani, despre asemanarile dintre emotiile pe care le exprima animalele si cele pe care le simt si le manifesta oamenii ca despre ceva firesc. Sa vedem cum au evoluat in timp, cercetarile, despre sentimentele animalelor.
Teoria darwinista intre pro si contra
Este greu sa vorbesti despre trairile animalelor fara a aminti teoria lui Darwin, celebra teorie a selectiei naturale si a supravietuirii celui mai bine adaptat. Contestat la vremea lui dar si astazi, Darwin era absolut convins ca exista o continuitate intre speciile regnului animal in privinta capacitatilor emotionale. Potrivit teoriei sale ar exista o dezvoltare treptata a facultatilor mentale, incepand cu speciile animale primitive (lipsite de inteligenta si emotii), pana la cea mai inteligenta si cea bogata in emotii specie – omul. Teoria sa a avut adepti dar si adversari. Unii cred ca animalele au emotii si sentimente comparabile cu ale noastre iar ceilalti refuza cu vehementa sa creada asa ceva.
Multi dintre cercetatori sustin ca animalele sunt capabile sa incerce si alte emotii nu doar teama ci chiar sentimente mai complexe cum sunt dragostea si mahnirea. N-ati vazut un caine sau un alt animal suparat? Acesti oameni de stiinta afirma ca intre creierul uman si al animalelor ar exista numeroase similitudini – structurale si fiziologice – care le sustin teoria. Cercetatorii care si-au petrecut mult timp din viata studiind, spre exemplu, elefantii, au convingerea ca profunzimea emotionala a acestor animale dar si surprinzatoarea intelegere a fenomenului mortii si durerea pe care o incearca la pierderea unui membru al grupului sunt sentimente clare.
Un studiu efectuat, de asta data, pe sobolani a demonstrat ca bucuria jocului este insotita de descarcari de dopamina la nivelul creierului, astfel ca emotiile sunt insotite de schimbari biochimice. Atat la om cat si la animale, adrenalina, produsa de glandele suprarenale, pune corpul in starea de alerta la amenintarea unui pericol, trezindu-se, astfel, sentimentul de teama. Ca vrem sau nu vrem, asemanarile exista si trebuie sa dea de gandit tuturor oamenilor de stiinta. De ce unii resping evidentele si contrazic faptele?
Scanarea creierul la animale
Pentru a-si schimba opinia, cei care se impotrivesc si nu vor sa admita ca animalele au emotii si sentimente, ar trebui sa trateze altfel ca pana acum aceste suflete. Daca ne gandim cum traiesc in crescatorii sau la ce experiente sunt supuse in laboratoarele de cercetare, nu ne mira faptul ca anumiti cercetatori prefera sa creada ca animalele nu sufera sau nu au emotii. Probabil, va mai fi nevoie de multi zeci de ani pana ce se vor putea face, pe scara larga, experimente de scanare a creierului la animale pentru a se „citi” in direct si la ele, modul de functionare al creierului.
Scepticii sustin ca animalele nu au emotii ci doar reactii hormonale la stimuli externi. Indiferent care sunt opiniile, cert este ca mediul stiintific se preocupa de acest aspect al vietii animalelor iar ideea existentei emotiilor la animale nu mai este o absurditate, ci un domeniu de cercetare pe cat de interesant, pe atat de respectat. Oamenii, fie ei specialisti sau nu, par sa accepte tot mai mult ideea ca animalele sunt firi sensibile cu un limbaj propriu si cu emotii.
Psihologia animala – o stiinta aflata la inceputuri
Situata, deocamdata, doar in faza copilariei, psihologia animala este stiinta prin care datorita cercetarilor, rezultatele vor fi spectaculoase, sustin oamenii de stiinta din domeniu. Studierea pe teren a animalelor, in conditii de libertate si nu in conditii de laborator, va influenta, cu siguranta, o schimbare in felul in care sunt tratate animalele in gradinile zoologice, la circuri, in crescatorii si, de ce nu, in laboratoare. Psihicul animalelor in conditii de libertate reactioneaza altfel.
Daca admitem ca emotiile reprezinta expresia activitatii sistemului nervos, atunci, chiar daca ne referim doar la ceea ce s-a studiat pana acum, trebuie sa fim de acord ca animalele nu sunt doar niste „jucarii vii” programate pentru reproducere si supravietuire, ci ca ele sunt capabile de trairi intense si variate. Ne place sau nu, animalele sunt foarte aproape de trairile noastre, ale oamenilor. Viitorul va demonstra, oare, ce sentimente are un caine care refuza hrana dupa ce stapanul l-a parasit? Uitati-va in ochii unui cal si, cu siguranta, veti vedea o blandete pe care multi oameni nu o au. Sentimentele animalelor exista, fie ca le intelegem sau nu. Nu vorbim aceeasi limba si, poate, din acest motiv, suntem depasiti de lumea animala.
N. FLORIA
Comentarii