Cutremurul a avut loc în dimineata zilei de 2 februarie 1556 în Huaxian, Shaanxi, în timpul dinastiei Ming. Majoritatea locuitorilor din regiune traiau în pesteri artificiale sapate în stânci de loess (roca argiloasa), care s-au prabusit si i-au îngropat de vii pe cei care dormeau în interior.
Potrivit estimarilor moderne, cutremurul a provocat peste 100.000 de decese directe, în timp ce peste 700.000 de persoane au emigrat sau au murit din cauza foametei si a ciumei, ceea ce a însumat o pierdere totala de 830.000 de persoane în registrele imperiale.
Cel mai mortal cutremur înregistrat în istorie a avut epicentrul în valea râului Wei din provincia Shaanxi, în apropiere de Huaxian (în prezent districtul Huazhou din Weinan), Weinan si Huayin. În anumite zone, în pamânt s-au deschis crapaturi adânci de 20 de metri.
Distrugerile si decesele au fost generalizate, afectând locuri aflate la o distanta de pâna la 500 de kilometri de epicentru. Cutremurul a declansat, de asemenea, alunecari de teren, care au contribuit la numarul mare de morti.
Savantul Qin Keda a trait cutremurul si a consemnat detalii. Una dintre concluziile pe care le-a tras a fost ca „la începutul unui cutremur, oamenii din interior nu trebuie sa iasa imediat afara. Trebuie doar sa se ghemuiasca si sa astepte. Chiar daca cuibul s-a prabusit, unele oua pot ramâne intacte.”
Au fost afectate peste 97 de comitate din provinciile Gansu, Shaanxi, Shanxi, Henan, Hubei, Hebei, Shandong, Hunan, Jiangsu si Anhui. Cladirile au fost avariate usor în orasele Beijing, Chengdu si Shanghai.
O zona de 840 de kilometri a fost distrusa, iar în unele comitate pâna la 60% din populatie a fost ucisa. Costul pagubelor produse de cutremur este imposibil de masurat în termeni moderni.
GABRIEL TUDOR
Comentarii