Marea furtuna din 1703 a fost un ciclon extratropical distructiv care a lovit centrul si sudul Angliei în ziua de 7 decembrie 1703. Numai în Londra, aproximativ 2.000 de cosuri de fum masive au fost doborâte de vânt. Acoperisul de plumb a fost smuls de pe catedrala Westminster, iar regina Ana a fost nevoita sa se adaposteasca într-o pivnita a palatului regal St James.

Pe Tamisa, aproximativ 700 de nave au fost îngramadite împreuna în „Pool of London”, sectiunea din aval de podul London Bridge. Valurile uriase de pe Tamisa au trimis apa cu 2,5 metri mai sus decât se înregistrase vreodata în Londra, distrugând peste 5.000 de case de-a lungul râului.

Au avut loc inundatii extinse si prelungite în West Country, în special în jurul orasului Bristol. Sute de oameni s-au înecat în inundatiile de pe Somerset Levels, împreuna cu mii de oi si vite, iar o nava a fost gasita la 24 km în interiorul uscatului.

Aproximativ 400 de mori de vânt au fost distruse, vântul antrenând angrenajele lor din lemn atât de repede încât unele au luat foc. La Wells, episcopul Richard Kidder si sotia sa au fost ucisi când doua cosuri de fum din sediul episcopal au cazut peste ei, în timp ce oamenii dormeau. Aceeasi furtuna a spulberat o parte din marea fereastra de vest a catedralei din Wells. Turnul de sud-vest al Catedralei Llandaff din Cardiff, în Tara Galilor, a suferit pagube majore.

Între 8.000 si 15.000 de oameni au murit în total, desi unele surse sustin ca numarul victimelor s-ar fi apropiat de 30.000. Cert este ca aproximativ 300 de nave ale Marinei Regale ancorate de-a lungul coastei de sud au fost distruse. Orasele Plymouth, Hull, Cowes, Portsmouth si Bristol au fost devastate.

GABRIEL TUDOR