Editura Humanitas a lansat recent în colectia Vintage o interesanta carte scrisa de diplomatul si corespondentul de presa englez James William Ozanne. Aflat în misiune la Bucuresti, el a scris o lucrare intitulata Trei ani în România, 1870-1873. Volumul este interesant pentru ca putem descoperi ceea ce noi nu mai stim astazi, si anume România lui Caragiale. Cartea lui James William Ozanne despre România a aparut la Londra în anul 1878. „În acele zile, Europa era prinsa în fierberea Congresului de la Berlin, dupa ce urmarise Razboiul Ruso-Turc cu sufletul la gura si cu temerea ca avea sa degenereze într-un nou conflict continental de amploarea Razboiului Crimeei.
Daca astazi vedem aceste evenimente mai ales ca pe un pas înainte în ceea ce priveste realizarea aspiratiilor popoarelor balcanice, pentru opinia publica occidentala ele au avut o cu totul alta dimensiune si importanta”. Asadar, o Românie, prin ochii unui englez. Este ea autentica, reala?
Stim azi cât de reductioniste, uneori false sunt relatarile de presa, cât de „partinice” si cât de impregnate de interese politice, altele decât ale noastre. Diplomatul nostru englezul ajunge aici la putina vreme dupa ce se stinge vacarmul revolutiei de la Ploiesti, pe care o pomeneste în câteva rânduri. Omul mergea la teatru, un obisnuit al Teatrului National, locul unde tânarul republican Caragiale functioneaza ca sufleur si se lasa prins în vâltoarea carnavalurilor si a încaierarilor de galerie.
Înregistreaza spectacolul grotesc al duelurilor între spadasinii de ocazie care se lupta pentru o birja de fata cu damele. Am putea spune ca nu s-a schimbat nimic în ultimii 150 de ani: azi cocalari umflati cu ceafa lata se „dueleaza” pe un loc de parcare în care sa se odihneasca masinile de lux furate din Occident.
Englezul nostru contempla forfota amploaiatilor si agitatia ofiterimii marunte care-si zangane sabiile la promenada pe caldarâmul plin de gropi. Se racoreste cu o bere în gradinile de vara, vrajit de muzica lautarilor, cot la cot cu vreun jupân Dumitrache. Cam ce ar face azi un corespondent de presa prin Centrul Vechi înghesuit între mese si agasat de muzica unor „lautari” de la Strehaia. Atunci englezul se amesteca în zarva si cu multimea de la târgul Mosilor. Si, desigur, petrece o noapte la stabilimentul central din Ploiesti, în atmosfera prafuita si sordida pe care o stim din proza caragialiana, Grand Hôtel Victoria Româna.
Nu punem mâna în foc ca aceeasi atmosfera sordida n-ar mai exista si azi de cum iesi din centru Bucurestiului. „Dincolo de pitorescul burgheziei române care abia lepadase giubeaua si încerca sa se deprinda cu straiul nemtesc, descrierile lui J.W. Ozanne alcatuiesc una dintre putinele carti dedicate de un strain României în secolul al XIX-lea si ne pun în fata ochilor un tablou întreg si precis desenat al tarii si oamenilor dinaintea Razboiului de Independenta.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii