Regizorul Stanley Kubrick si-a dorit sa traiasca si in acest secol, al XXI-lea. Spera sa atinga frumoasa vârsta de 90 de ani, dar, din nefericire, ceasul lui biologic s-a oprit pe neasteptate, in 7 martie 1999.
Regizorul Stanley Kubrick si-a dorit sa traiasca si in acest secol, al XXI-lea. Spera sa atinga frumoasa vârsta de 90 de ani, dar, din nefericire, ceasul lui biologic s-a oprit pe neasteptate, in 7 martie 1999. Un perfid atac cardiac l-a smuls din aceasta lume, lasând intrucâtva neterminat filmul la care a lucrat pâna in ultima zi a vietii sale, „Eyes Wide Shut”. Mai precis, acesta se afla in faza finala, de montaj. Sigur e insa faptul ca, desi Stanley Kubrick nu a pasit fizic pragul acestui inceput de secol, numele sau este adesea invocat, dat fiind succesul de care se bucura ultima lui creatie ce-i are ca protagonisti pe Nicole Kidman si Tom Cruise, in ipostaze mai mult decât… incendiare.Regizor genial
Nascut la New York in 26 iulie 1928, Stanley Kubrick implinise asadar 70 de ani, din care 50 de cariera artistica. A fost si este considerat un regizor de geniu, desi se numara printre putinii cineasti americani care a refuzat cu obstinatie sa se supuna „conduitei si normelor” hollyood-iene. Intreaga lui opera exprima, intr-o maniera sau alta, propria-i personalitate, bazata pe convingerea ca societatea reprezinta un instrument de alienare si de opresiune in care omul penduleaza intre agresivitate si tentatia sinuciderii. Indiferent ca e vorba de film de fictiune, stiintific, politic, istoric sau de groaza, regizorul tine sa sublinieze, cu sânge rece, cu duritate si, uneori, cu umor negru, tarele umane ce pot duce lumea la pierzanie. Verdictul sugerat de el este unul singur: pentru a supravietui, omul trebuie sa renasca sub o alta forma.
De-a lungul carierei sale, Kubrick a dat putine interviuri; se vorbea chiar despre teama lui paranoica fata de presa. De aceea a fost aproape imposibil ca publicul larg sa afle prin intermediul mass-mediei amanunte privind trairile, ideile, preferintele, obsesiile, angoasele, stilul de viata… ale acestui creator de marca al sfârsitului de secol XX. Abia dupa trecerea lui in nefiinta, Christiane, sotia regizorului, a acceptat sa contureze intr-un interviu acordat revistei Paris Match „fata nevazuta” a acelui „monstru sacru” inchis in el ca un animal tenebros, preocupat sa elaboreze planuri diabolice, a acelui dictator fara suflet fata de colaboratorii lui, a misoginului plin de ura fata de femei…, dupa cum le placea unora sa-l considere.
Un nonconformist timid Kubrick nu se temea deloc de presa, povesteste Christiane, dar avea motivele lui sa refuze gazetarii. In primul rând, era un mare timid, in al doilea nu suporta sa vada de exemplu la televizor cineasti facând plecaciuni in fata celor ce le-ar fi putut lauda creatiile. „De ce-or face asta, se intreba el, nu-si dau seama ca risca sa arunce propriul film in aer lansându-se in comentarii insipide?”. Era cu adevarat convins ca a vorbi de opera proprie e cel putin o mare pierdere de timp, daca nu o prostie.
Parea inchis in el, de fapt in permanenta cauta idei. Dormea putin, maximum cinci ore pe zi, citea enorm, transformase casa intr-un agreabil loc de intâlniri amicale si profesionale: pictori (colegi de breasla ai sotiei lui), muzicieni, studenti (prieteni ai fiicelor lui), chiar si unii colaboratori de-ai lui, cum au fost sotii Nicole Kidman si Tom Cruise. Vorbea ore in sir la telefon, petrecea mult timp pe Internet. Simtea nevoia sa fie conectat cu intreaga lume pentru a putea analiza, de exemplu, cine stie ce detaliu dintr-un viitor film al lui, vreo noua tehnica etc. In schimb, nu era deloc incântat sa plece de pe domeniul sau, Childwickbury House din Anglia, tara in care „a ancorat” in urma cu doua decenii, impreuna cu familia. Nicaieri nu se simtea mai bine ca in acest conac de secol XVII, in care obiecte de colectie apartinând vremurilor demult apuse convietuiau cu ultimele creatii ale tehnicii: computer, camera video, magnetoscop… Toate la un loc erau asa-zisele lui jucarii. Perfectiunea, un vis de neatins
Lui Kubrick nu-i placeau vacantelele, le asocia cu ideea de plictiseala. Considera munca drept cea mai buna evaziune din rutina, dar nu in sensul de drog, ci ca pe o posibilitate de a descoperi tarâmuri noi, neumblate. De fapt, cauta perfectiunea, desi nu se astepta sa o gaseasca vreodata. Niciodata n-a indraznit sa spuna: „Filmul meu e perfect”. Asa se explica stilul de munca epuizant pe care il imprima actorilor, atitudinea lui de vesnic nemultumit, inversunarea de a tine totul sub control, cu atât mai mult cu cât in filmele sale, Stanley Kubrick nu este doar regizor, ci si producator, cameraman, specialist in decoruri si costume. Nu intâmplator, ii trebuiau câtiva ani pentru a pune totul la punct inainte de a incepe turnarile la un nou film. La 20 de ani, realiza primul lui film, cu bani imprumutati de la unchiul si tatal sau si atunci a invatat cum sa dramuiasca banii, fie ai lui, fie ai altor producatori. Stia sa procedeze in asa fel incât sa cheluiasca intr-o saptamâna cât alti cineasti intr-o zi. De aceea isi permitea sa lucreze perioade lungi doar pentru un singur film. Varner Bros avea incredere deplina in el, ii lasa libertate totala de creatie, stia ca Stanley Kubrick nu este genul de om care sa risipeasca banii sau care sa tot ceara suplimentari de fonduri.Mai sigur pe apa decât in aer
La 19 ani, pe când era fotoreporter la „Look Magazine”, viitorul regizor calatorea mult cu avionul, pâna când un coleg si-a pierdut viata intr-un accident de avion. Dupa un timp, destul de inexplicabil, Kubrick a primit un pachet cu resturi de haine culese de pe corpul sfarâmat al colegului sau si camera video care-i apartinuse acestuia. A avut un soc. Mai târziu, când a trebuit sa plece cu avionul in Spania pentru filmari la „Spartacus” a constatat ca are o frica imposibil de stapânit fata de avion. La intoarcere, teama s-a dovedit a fi vecina cu moartea, tradusa in stari de lesin, de pierdere a cunostintei, insotite de tremuraturi. A fost ultimul zbor cu avionul din viata sa. In ultimii 20 de ani, când era vorba de o calatorie absolut obligatorie din Anglia in Statele Unite, evident din motive profesionale, calatorea cu transatlanticul insotit de familie. Drumul era lung, dar lui Kubrick i se parea agreabil mai ales ca i s-a intâmplat adesea sa faca munca de montaj la bordul pachebotului.Adio, haine scrobite
Kubrick a socat intotdeauna prin tinuta vestimentara neglijenta, desi cei ce si-l amintesc dinaintea anilor 50 il descriu ca pe un campion al elegantei. Actorul Kirk Douglas in acea ipostaza l-a cunoscut. Dar, ulterior, s-a instalat dezinteresul sau poate spiritul de fronda, pastrat pâna la sfârsitul vietii. Christiane, sotia lui, explica altfel: copil fiind, mama lui il schimba de cel putin trei ori pe zi in haine curate si bine scrobite. Pozele de pe vremea aceea retin imaginea unui copil teapan, incorsetat in hainute frumoase, dar deloc prietenoase. Atunci sa se fi instalat fobia? Cert este ca mai târziu nici sotia, nici fiicele sale ori prietenii n-au reusit sa-l convinga sa renunte la imaginea unui om ale carui haine pareau sa se descompuna, sa se desire. Dar Kubrick spunea ca e adeptul tinutei militare, adica fara moarte, confortabila si practica…Eroare „medicala”
Lumea il considera ipohondru, in timp ce familia asista neputincioasa la felul cum isi neglija sanatatea. Fiu de medic, Kubrick avea repulsie de doctori si considera ca el e cel mai in masura sa-si cunoasca organismul si sa-si aprecieze starea de sanatate. Din nefericire. In alte conditii, sub o adevarata supraveghere medicala, criza cardiaca ar fi putut fi prevazuta sau depasita, considera Christiane. Dar, Kubrick avea si prostul obicei sa nu se plânga niciodata. Nici macar sa spuna: „Ma simt obosit.” , desi muncea fara incetare, câte 14 – 15 ore pe zi. Dormea putin, de parca s-ar fi temut sa nu i se intâmple ceva rau in somn. Si in somn s-a stins, fara suferinta. Voia sa traiasca 90 de ani, insa a plecat cu 20 de ani mai devreme.
„Alba ca Zapada”, o poveste cu final neasteptat
Remake-ul realizat recent de studiourile Disney dupa basmul clasic Alba ca Zapada...
Comentarii